opțiuni
  • info

7 definiții pentru hârâire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârâire sf [At: MDA ms / V: ~răi~ / Pl: ~ri / E: hârâi] 1 Zgomot dogit al unor mecanisme stricate Si: hârâială (1), hârâit1 (1), hârăitură (1). 2 Sunet răgușit produs de organe respiratorii bolnave Si: hârâială (2), hârâit1 (2), hârâitură (2), hârcâială (1), hârcâire (1), hârcâit1 (1), hârcâitură (1). 3 Vorbire neclară a oamenilor Si: hârâială (3), hârâit1 (3), hărăitură (3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6 Trai dificil al oamenilor Si: hârâială (6), hârâit1 (6), hârăitură (6). 7 Mârâit al animalelor Si: hârâială (7), hârâit1 (7), hârâitură (7). 8 Vorbe răutăcioase Si: hârâială (8), hârâit1 (8), hârăitură (8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.

hârăire sf vz hârâire

HÂRÂI, hârâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

A HÂRÂI pers. 3 hârâie 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete guturale aspre, manifestând iritare; a mârâi. 2) fam. peior. A vorbi răgușit, cu voce dogită. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplăcute. 2. tranz. fam. (persoane) A sâcâi în mod intenționat (pentru a întărâta); a zădărî. /hâr + suf. ~âi

A SE HÂRÂI mă hârâi intranz. fam. A se certa ușor (unul cu altul) pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /hâr + suf. ~âi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârâi vb., ind. și conj. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRÂI vb. a hârcâi, a horcăi.

Intrare: hârâire
hârâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâire
  • hârâirea
plural
  • hârâiri
  • hârâirile
genitiv-dativ singular
  • hârâiri
  • hârâirii
plural
  • hârâiri
  • hârâirilor
vocativ singular —
plural —
hârăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârâi, hârâiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre mecanisme stricate) A scoate un zgomot dogit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre organele respiratorii, prin extensiune despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: horcăi hârcâi
    • format_quote Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397. DLRLC
    • format_quote Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104. DLRLC
    • format_quote Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
    • 2.1. peiorativ A vorbi neclar, mormăit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mormăi
      • format_quote Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163. DLRLC
      • format_quote Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32. DLRLC
      • format_quote Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113. DLRLC
    • 2.2. Sforăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sforăi
      • format_quote Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336. DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Despre câini: mârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mârâi
    • format_quote Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113.
    • format_quote Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14.
  • 4. reflexiv reciproc A se certa, a se ciondăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. reflexiv rar A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Hâr + sufix -âi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.