16 definiții pentru hărnicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRNICIE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.

HĂRNICIE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.

hărnicie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 148/34 / Pl: ~ii / E: harnic + -ie] 1 Vrednicie. 2 Sărguință. 3 Spor la lucru. 4 Zel. 5 (Iuz) Pricepere.

HĂRNICIE s. f. 1. Zel în muncă, sîrguință. Se punea din nou pe drum, mai cu hărnicie. ISPIRESCU, L. 214. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. NEGRUZZI, S. I 115. 2. Vrednicie, destoinicie. Înainte, tot ce vezi era boieresc. Acum, fiecare ia parte din mană după hărnicia lui. CAMILAR, N. I 394. ◊ (Concretizat, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ce hărnicie de om, ce cruce de voinic, tot satul nu-i ținea piept. DELAVRANCEA, S. 18.

HĂRNICIE f. Efort fizic sau intelectual susținut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie

HĂRNICIE s. f. (Mold.) Demnitate, vrednicie. Hărniciia împăraților și domnilor mai mult să înțelege din cuventele lor. M. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: harnic + suf. -ie. Vezi și harnic, neharnic, nehărnicie.

hărnicíe f. (d. harnic). Vrednicie (Vechĭ). Activitate, silință: elev de o hărnicie rară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hărnicie s. f., art. hărnicia, g.-d. hărnicii, art. hărniciei

hărnicie s. f., art. hărnicia, g.-d. hărnicii, art. hărniciei

hărnicie s. f., art. hărnicia, g.-d. hărnicii, art. hărniciei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HĂRNICIE s. v. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie.

HĂRNICIE s. râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.)

HĂRNICIE s. rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.)

hărnicie s. v. CAPACITATE. COMPETENȚĂ. DESTOINICIE. PREGĂTIRE. PRICEPERE. SERIOZITATE. VALOARE. VREDNICIE.

Hărnicie ≠ lenevie, trândăvie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HĂRNICIE. Subst. Hărnicie, sîrguință, diligență (livr.), vrednicie, destoinicie; silință, rîvnă, zel, ardoare, ardență (livr.), tragere de inimă, stăruință, stăruială (înv.), stăruire (înv.), străduință (rar), străduială (rar), străduire (rar), strădanie, osîrdie (pop.), caznă, osteneală (înv. și pop.), trudă (pop.), trudnicie, muncă. Perseverență, asiduitate, tenacitate, dîrzenie, îndîrjire. Migală, migăleală, migălire, minuțiozitate, minuție (livr.), meticulozitate, scrupulozitate. Promptitudine, operativitate, punctualitate. Adj. Harnic, hărnicuț (dim.), hărnicel, ca o furnică (o albină), străduitor, strădalnic (înv. și reg.), laborios, diligent (livr.), sîrguincios, sîrguitor, osîrdnic (înv.), osîrduitor (înv.), silitor, ostenitor (înv. și pop.), truditor (pop. și livr.); robaci (reg.), vrednic, destoinic; stăruitor, zelos, rîvnitor, ardent (livr.). Asiduu, perseverent, tenace, dîrz, îndîrjit. Migălos, meticulos, minuțios, scrupulos. Prompt, operativ, punctual. Vb. A fi harnic, a (se) hărnici, a lucra cu zel; a sîrgui (pop.), a stărui, a se strădui, a (se) osîrdui (înv.), a se osteni (înv. și pop.), a-și da toată osteneala, a-și da (toată) silința, a se trudi (pop.). A insista, a persevera. A se învrednici (pop.), a se dovedi vrednic, a fi zelos, a fi piper, a face din iarnă vară. Adv. Cu rîvnă, cu sîrguință, cu sîrg (pop.), cu tragere de inimă, stăruitor, minuțios. V. conștiinciozitate, efort, finalitate, muncă.

Intrare: hărnicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărnicie
  • hărnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • hărnicii
  • hărniciei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hărniciesubstantiv feminin

  • 1. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se punea din nou pe drum, mai cu hărnicie. ISPIRESCU, L. 214. DLRLC
    • format_quote Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. NEGRUZZI, S. I 115. DLRLC
    • format_quote Înainte, tot ce vezi era boieresc. Acum, fiecare ia parte din mană după hărnicia lui. CAMILAR, N. I 394. DLRLC
    • format_quote concretizat (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») Ce hărnicie de om, ce cruce de voinic, tot satul nu-i ținea piept. DELAVRANCEA, S. 18. DLRLC
etimologie:
  • Harnic + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.