IATAC, iatacuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (Înv.) Pat. [Var.: ietac s. n.] – Din tc. yatak.

iatac sn [At: (a. 1715) ap. DA / V: (Mol) iet~, (înv) atac / Pl: ~uri / E: tc yatak] 1 (Înv) Pat. 2 (Reg) Cameră mică de culcare Si: dormitor. 3 (Reg) Spațiu dintre vatră sau sobă și perete, unde se culcă adesea copiii și bătrânii. 4 (Reg) Încăpere dintr-o casă. 5 (Reg) Încăpere în care se păstrează provizii. 6 (Înv; fig) Gazdă de hoți. 7 (Reg) Unealtă cu care se ridică paiele pe acoperișul casei.

IATAC, iatacuri, s. n. 1. (Reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (Înv.) Pat. [Var.: ietac s. n.] – Din tc. yatak.

IATAC, iatacuri și iatace, s. n. 1. Odaie (mică) de culcare; dormitor. O rază de soare fulgeră dintr-o dată pe geamuri, printre perdele, și lumină iatacul. SADOVEANU, O. IV 238. În iatacul străin mie, celui rătăcit prin lume, două fetițe se jucau acum pe covor. ANGHEL-IOSIF, C. L. 66. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț. COȘBUC, P. I 56. Și-n iatac că mi-și găsea Leagănul copilului. TEODORESCU, P. P. 535. 2. (Învechit) Pat. Turcii... Drept la murg Se repezea... Un iatac Pe el lega De stăpîn L-apropia Și-n iatac Frumos punea Tot pe Bîcul adormit. TEODORESCU, P. P. 607. – Variante: etac (NEGRUZZI, S. I 227), ietac (SBIERA, P. 43) s. n.

IATAC ~uri n. Cameră mică de dormit; dormitor. /<turc. yatak.

iatac n. cameră de culcare și înfundătura camerei spre a pune patul (Mold. etac): eram la ușa iatacului domnesc GHICA. [Turc. YATAK].

ĭatác n., pl. e și urĭ (turc. ĭatak; ngr. gĭatáki, bg. sîrb. ĭatak). Cameră de culcare. – În est ĭetac.

atac¹ sn vz iatac

ietac sn vz iatac

ETAC s. n. v. iatac.

etac n. Mold. V. iatac: în etacul gazdei AL.

ĭetác, V. ĭatac.

iatac (reg., înv.) s. n., pl. iatacuri

iatac (reg., înv.) s. n., pl. iatacuri

iatac s. n., pl. iatacuri

iatac, -ce.

IATAC s. v. cameră de culcare, dormitor, pat.

iatac s. v. CAMERĂ DE CULCARE. DORMITOR. PAT.

iatac (iatacuri), s. n. – 1. (Înv.) Pat. – 2. Dormitor, budoar. – 3. (Înv.) Persoană care ascunde tîlhari. – Var. ietac. – Mr. γiatache. Tc. yatak „pat” și „tăinuitor de tîlhari” (Roesler 592; Șeineanu, II, 220; Lokotsch 995; Ronzevalle 173), cf. ngr. γιατάϰι, bg. jatak.

iatac, iatacuri, s.n. 1. (reg.) cameră mică de culcare; budoar, dormitor. 2. (înv.) pat. 3. (înv.) gazdă de hoți. 4. (reg.) unealtă de plugărie pentru cărat paie.