6 definiții pentru ibricel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IBRICEL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric. – Ibric + suf. -el.
IBRICEL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric. – Ibric + suf. -el.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ibricel sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / Pl: ~e / E: ibric + -el] 1-8 (Șhp) Ibric (1-4) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IBRICEL, ibricele, s. n. Diminutiv al lui ibric.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ibricel (desp. i-bri-) s. n., pl. ibricele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ibricel (i-bri-) s. n., pl. ibricele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ibricel s. n. (sil. -bri-), pl. ibricele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ibricel
ibricel substantiv neutru
- silabație: i-bri-cel
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ibricel, ibricelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui ibric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Ibric + -el. DEX '98 DEX '09