11 definiții pentru iertăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IERTĂCIUNE, iertăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Iertare. ◊ Expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. – Ierta + suf. -ăciune.

IERTĂCIUNE, iertăciuni, s. f. (Înv. și pop.) Iertare. ◊ Expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. – Ierta + suf. -ăciune.

iertăciune sf [At: VARLAAM, C. 34 / S și: (înv) er~ / Pl: ~ni / E: ierta + -ciune] (Înv) 1-14 Iertare (1-14). 15 Scuză. 16 (Îs) Să avem ~ Să avem iertare (17). 17-20 Iertare (18-21).

IERTĂCIUNE s. f. (Învechit) Iertare. Cuconiță, am venit să-mi cer iertăciune. NEGRUZZI, S. III 78. ◊ Expr. Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru o necuviință; nu vă supărați. Uite, mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua, cînd începi, – adică să fie cu iertăciune, – cînd începi a tăia la palavre vînătorești. ODOBESCU, S. III 45. A-și lua iertăciune = a-și lua rămas bun și a-și cere, pe patul de moarte, iertare de la rude și prieteni, pentru vreo supărare făcută. (Glumeț) Iapa! Las’ pe Dănilă! că știe el unde-a duce-o; să-și ieie iertăciune de la boi și ziua-bună de la car. CREANGĂ, P. 47. ♦ (Rar) Îngăduință, permisiune. Își ceru iertăciune a nu primi, fiind bolnav. BĂLCESCU, O. II 179.

IERTĂCIUNE ~i f. 1) înv. v. IERTARE.Să fie cu ~ să nu vă supărați; să mă scuzați. 2) folc. Ritual nupțial, care constă în declamarea unor versuri la despărțirea miresei de părinți. /a ierta + suf. ~ăciune

iertăciune f. rezultatul iertării: 1. scuză; 2. permisiune.

ĭertăcĭúne f. (lat. libertátio, -ónis). Acțiunea de a ĭerta.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iertăciune (pop.) s. f., g.-d. art. iertăciunii; pl. iertăciuni

iertăciune (pop.) s. f., g.-d. art. iertăciunii; pl. iertăciuni

iertăciune s. f. (sil. ier-), g.-d. art. iertăciunii; pl. iertăciuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IERTĂCIUNE s. v. iertare, scuză.

Intrare: iertăciune
iertăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iertăciune
  • iertăciunea
plural
  • iertăciuni
  • iertăciunile
genitiv-dativ singular
  • iertăciuni
  • iertăciunii
plural
  • iertăciuni
  • iertăciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iertăciune, iertăciunisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Iertare, scuză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cuconiță, am venit să-mi cer iertăciune. NEGRUZZI, S. III 78. DLRLC
    • 1.1. rar Permisiune, îngăduință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își ceru iertăciune a nu primi, fiind bolnav. BĂLCESCU, O. II 179. DLRLC
    • chat_bubble Să fie cu iertăciune, formulă prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu vă supărați! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Uite, mă mustră cugetul de atîtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua, cînd începi, – adică să fie cu iertăciune, – cînd începi a tăia la palavre vînătorești. ODOBESCU, S. III 45. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua iertăciune = a cere iertare de la rude și de la prieteni pe patul de moarte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote glumeț Iapa! Las’ pe Dănilă! că știe el unde-a duce-o; să-și ieie iertăciune de la boi și ziua-bună de la car. CREANGĂ, P. 47. DLRLC
etimologie:
  • Ierta + sufix -ăciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.