igliță sf [At: CARAGIALE, M. 308 / V: ~țe, ing~ / Pl: ~țe / E: srb iglica „ac mic”] 1 (Mun) Ac mare cu vârful în formă de cârlig, cu care se fac dantele Vz croșetă. 2 (Pes) Instrument de împletit năvoade Si: suveică de plasă. 3 (Pes) Prăjină cu care se împing pe sub gheață frânghiile năvodului. 4 (Reg) Scândurică îngustă, scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și cu care se formează și se înnoadă ochiuri de plasă. 5 (Reg) Furculiță fixată de capătul unei prăjini, cu care se pescuiește. 6 (Reg) Balustradă a scării.

IGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. Lăutarul cel bătrîn avea... un comănac sur de lînă împletită cu iglița. SADOVEANU, N. P. 84. Toate albe ca laptele. Și abajurul și toate cele lucrate cu iglița în fel de fel de fețe. CARAGIALE, O. I 336. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită, pe care se deapănă ața și care servește la formarea și înnodarea ochiurilor, la împletirea manuală a plaselor etc.

IGLIȚĂ ~e f. 1) Unealta de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; croșetă; cârlig. 2) Unealtă de lemn sau de metal, de forma unui ac lung, scobită la un capăt, care servește la împletirea plaselor și a fileurilor; navetă. [Sil. i-gli-] /<bulg., sb. iglica

igliță f. 1. ac subțire și lung cu care se lucrează la ciorapi sau se croșetează; 2. undrea de făcut plasa. [Slav. IGLIȚA (din igla, ac)].

ígliță f., pl. e (vsl. sîrb. iglica, dim. d. igla, ac, ghimpe). Acușor, cîrligel de împletit cĭorapĭ. Acușor de lemn de împletit plasa de pescuit. Bz. Năpatcă. – În Mold. sud și ingliță.

iglițe sf vz igliță

ingliță sf vz igliță

íngliță, V. igliță.

igliță (desp. i-gli-) s. f., g.-d. art. igliței; pl. iglițe

igliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. igliței; pl. iglițe

igliță s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. igliței; pl. iglițe

igliță, -țe.

IGLIȚĂ s. 1. v. croșetă. 2. v. andrea.

IGLIȚĂ s. 1. croșetă, (reg.) cîrligel. (~ pentru împletit dantela.) 2. andrea, cîrlig, navetă. (~ pentru plase de pescuit.)