imaculat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 252 / Pl: ~ați, ~e / E: imacula] 1 Care este fără pată Si: curat, pur. 2 (Fig) Cu o ținută morală impecabilă.

IMACULAT, -Ă, imaculați, -te, adj. Fără pată, curat; nepătat. Cîțiva mesteacăni se ivesc printre ceilalți arbori subțiri, înalți și albi, asemeni unor imaculate luminări. BOGZA, C. O. 352. Îți place iarna? zice supărat. – Îmi place tot ce e imaculat. CAZIMIR, L. U. 37.

IMACULAT, -Ă adj. (Adesea fig.) Curat; nepătat. [Cf. fr. immaculé, lat. immaculatus].

IMACULAT, -Ă adj. curat, nepătat. ◊ (fig.) pur, cast. (< fr. immaculé, lat. immaculatus)

IMACULAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de culoare albă) Care este de o albeață perfectă; care nu are nici o urmă de atingere; fără nici o pată. 2) fig. (despre persoane) Care este foarte curat sufletește; plin de candoare; fără nici un păcat; cast; pur. /<fr. immaculé, lat. immaculatus

imaculat a. neprihănit: imaculata Fecioară.

*imaculát, -ă adj. (lat. immaculatus, d. mácula, pată: albeață imaculată. Fig. Fără pată morală: inocență imaculată.

imaculat adj. m., pl. imaculați; f. imaculată, pl. imaculate

imaculat adj. m., pl. imaculați; f. imaculată, pl. imaculate

imaculat adj. m., pl. imaculați; f. sg. imaculată, pl. imaculate

imaculat.

IMACULAT adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.

imaculat adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL.

IMACULATA CONCEPȚIUNE, dogmă catolică, instituită de papa Pius al IX-lea, prin bula Ineffabilis Deus (1854), care susține că Maria, mama lui Iisus, nu a cunoscut păcatul originar. Sărbătorită pe 8 sept.