16 definiții pentru imoral

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMORAL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are niciun principiu moral. – Din fr. immoral.

imoral, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. II, 275 / Pl: ~i, ~e / E: fr immoral] 1 Care este contrar moralei. 2 Care încalcă principiile moralei. 3 Care nu are nici un principiu moral.

IMORAL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral. – Din fr. immoral.

IMORAL, -Ă, imorali, -e, adj. Care e contrar moralei, care calcă principiile morale. Purtare imorală.Îl credem însă pe d. Alexandrescu cu totul greșit, cînd găsește imorală «Năpasta». GHEREA, ST. CR. II 275.

IMORAL, -Ă adj. Contrar principiilor morale. [Cf. fr. immoral, it. immorale].

IMORAL, -Ă adj. contrar principiilor morale; care nu are nici un principiu moral. (< fr. immoral)

IMORAL ~ă (~i, ~e) Care este în contradicție cu principiile moralei; lipsit de integritate morală; contrar moralei; nemoral. /<fr. immoral

imoral a. 1. lipsit de principiile morale: om imoral; 2. contrar moralei: carte imorală.

*imorál, -ă adj. (in-, ne, și moral; fr. immoral). Corupt, depravat, stricat, lipsit de morală: persoană, vĭață imorală. Adv. Fără morală: a trăi imoral. V. amoral.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imoral adj. m., pl. imorali; f. imora, pl. imorale

imoral adj. m., pl. imorali; f. imorală, pl. imorale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMORAL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale și imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen.

IMORAL adj., s. 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale și ~.) 2. adj. corupt, decăzut, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertin, (rar) deșănțat, (pop. și fam.) parșiv, (pop.) deșucheat, (înv. și reg.) rușinat, (reg.) șucheat, teșmenit, (înv.) aselghicesc, demoralizat, spurcat. (Viață ~.) 3. adj., s. depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat ~.) 4. adj. deșănțat, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

Intrare: imoral
imoral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imoral
  • imoralul
  • imoralu‑
  • imora
  • imorala
plural
  • imorali
  • imoralii
  • imorale
  • imoralele
genitiv-dativ singular
  • imoral
  • imoralului
  • imorale
  • imoralei
plural
  • imorali
  • imoralilor
  • imorale
  • imoralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imoral, imoraadjectiv

  • 1. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are niciun principiu moral. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: nemoral antonime: moral
    • format_quote Purtare imorală. DLRLC
    • format_quote Îl credem însă pe d. Alexandrescu cu totul greșit, cînd găsește imorală «Năpasta». GHEREA, ST. CR. II 275. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.