IMPASIBIL, -Ă, impasibili, -e, adj. Nepăsător, indiferent. – Din fr. impassible, lat. impassibilis.

impasibil, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 238 / Pl: ~i, ~e / E: fr impassible, lat impassibilis] Nepăsător.

IMPASIBIL, -Ă, impasibili, -e, adj. (Livr.) Nepăsător, indiferent. – Din fr. impassible, lat. impassibilis.

IMPASIBIL, -Ă, impasibili, -e, adj. (Livresc; despre oameni) Nepăsător, indiferent, insensibil. ◊ Fig. (Despre elemente ale naturii) Rîsul lui Dinu hohoti gîlgîind, aproape, la marginea impasibilei ape albastre. C. PETRESCU, Î. I 85.

IMPASIBIL, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător, insensibil. [Cf. lat. impassibilis, fr. impassible].

IMPASIBIL, -Ă adj. nepăsător, indiferent, insensibil. (< fr. impassible, lat. impassibilis)

IMPASIBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu trăiește sau nu trădează nici o emoție, nici un sentiment în orice împrejurări; lipsit de sensibilitate; insensibil. /<fr. impassible, lat. impassibilis

impasibil a. 1. nesimțitor la suferința, la durerea morală; 2. care nu se lasă a fi influențat, care nu se induioșează.

*impasíbil, -ă adj. (lat. impassibilis. V. pasibil). Care nu simte orĭ nu arată că simte durerea orĭ emoțiunea: a sta impasibil în fața pericululuĭ. Adv. Cu impasibilitate.

impasibil adj. m., pl. impasibili; f. impasibilă, pl. impasibile

impasibil adj. m., pl. impasibili; f. impasibilă, pl. impasibile

impasibil adj. m. pasibil

IMPASIBIL adj. v. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel.

IMPASIBIL adj. v. nepăsător.

IMPASIBIL adj. flegmatic, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimțitor, pasiv, (grecism înv.) adiafor, (fig.) rece. (Ce tip ~!)

impasibil adj. v. APATIC. DELĂSĂTOR. INDIFERENT. INDOLENT. LĂSĂTOR. NEPĂSĂTOR. PASIV. PLACID. TEMBEL.

Impasibil ≠ pasibil