opțiuni
  • info

13 definiții pentru impecabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPECABIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.

IMPECABIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.

impecabil, ~ă a [At: TEODOREANU, M. II, 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr impeccable[1], lat impeccabilis] 1 a Care nu greșește. 2 a Care este fără cusur Si: ireproșabil, perfect. 3 av Fără nici o greșeală. 4 av În mod desăvârșit. corectat(ă)

  1. În original greșit tipărit: imppeccable — LauraGellner

IMPECABIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Fără cusur, ireproșabil; perfect, desăvîrșit. Purtare impecabilă. Versuri impecabile. ▭ Își iubea bărbatul și se uita la el ca la un om superior, impecabil. VLAHUȚĂ, O. A. III 44.

IMPECABIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvîrșit, ireproșabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greși].

IMPECABIL, -Ă adj. perfect, desăvârșit, ireproșabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis)

IMPECABIL ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; desăvârșit; complet; perfect; ireproșabil. /<fr. impeccable, lat. impeccabilis

impecabil a. 1. incapabil de a greși; 2. fig. perfect: lucrare impecabilă.

*impecábil, -ă adj. (lat. impeccabilis. V. pecabil). Care nu poate păcătui, greși orĭ avea vre-un defect: versurĭ de o formă impecabilă. Adv. În mod impecabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impecabil adj. m., pl. impecabili; f. impecabilă, pl. impecabile

impecabil adj. m., pl. impecabili; f. impecabilă, pl. impecabile

impecabil adj. m., pl. impecabili; f. sg. impecabilă, pl. impecabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPECABIL adj. 1. v. ireproșabil. 2. exemplar, ireproșabil, pilduitor. (O comportare ~.)

IMPECABIL adj. 1. desăvîrșit, ireproșabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, ireproșabil, pilduitor. (O comportare ~.)

Intrare: impecabil
impecabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impecabil
  • impecabilul
  • impecabilu‑
  • impecabilă
  • impecabila
plural
  • impecabili
  • impecabilii
  • impecabile
  • impecabilele
genitiv-dativ singular
  • impecabil
  • impecabilului
  • impecabile
  • impecabilei
plural
  • impecabili
  • impecabililor
  • impecabile
  • impecabilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impecabil, impecabilăadjectiv

  • 1. Care este fără cusur. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: absolut complet desăvârșit ireproșabil perfect
    • format_quote Purtare impecabilă. Versuri impecabile. DLRLC
    • format_quote Își iubea bărbatul și se uita la el ca la un om superior, impecabil. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.