15 definiții pentru impersonal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPERSONAL, -Ă, impersonali, -e, adj. Care nu se referă la nicio persoană; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care exprimă o acțiune ce nu este atribuită niciunei persoane, care nu are subiect propriu-zis și se întrebuințează numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.

impersonal, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. III, 113 / Pl: ~i, ~e / E: fr impersonnel, lat impersonalis] 1 Care nu se referă la nici o persoană. 2 (Fig) Lipsit de personalitate. 3 (Grm; d. forme verbale) Care exprimă o acțiune ce nu este atribuită nici unei persoane, nu are subiect propriu-zis și se folosește numai la persoana a III-a singular. 4 Obiectiv.

IMPERSONAL, -Ă, impersonali, -e, adj. Care nu se referă la nici o persoană; fig. lipsit de personalitate. ♦ (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care exprimă o acțiune ce nu este atribuită nici unei persoane, care nu are subiect propriu-zis și se întrebuințează numai la persoana a treia singular. – Din fr. impersonnel, lat. impersonalis.

IMPERSONAL, -Ă, impersonali, -e, adj. Care nu este personal, care nu se referă la nici o persoană; fig. lipsit de personalitate, de originalitate; fără individualitate. Glasul era cald, iar ofițerul, către care se întoarseră toate privirile, ar fi avut poate o figură impersonală... dacă n-ar fi fost lumina bună și albastră a ochilor. C. PETRESCU, Î. II 108. ♦ (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care exprimă o acțiune ce nu este atribuită nici unei persoane. Verbele unipersonale și impersonale se conjugă... numai la pers. a III-a. GRAM. ROM. I 302.

IMPERSONAL, -Ă adj. Care nu este personal; (fig.) lipsit de personalitate, de originalitate. ◊ (Gram.; despre verbe, construcții etc.) Care arată o acțiune neatribuită nici unei persoane. [Cf. fr. impersonnel, it. impersonale].

IMPERSONAL, -Ă adj. care nu se referă la o persoană, nu vizează direct pe cineva; cu caracter obiectiv. ◊ (despre verbe, construcții verbale) care exprimă o acțiune neatribuită nici unei persoane. ◊ (fig.) lipsit de personalitate. (< fr. impersonnel, lat. impersonalis)

IMPERSONAL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se referă la o persoană anumită; nepersonal. 2) lingv. (despre verbe) Care exprimă o acțiune fără subiect real sau determinat și se întrebuințează numai la persoana a treia singular. 3) fig. Care este lipsit de individualitate; fără trăsături particulare. Lucrare ~ă. /<fr. impersonnel, lat. impersonalis

impersonal a. 1. care nu s’aplică la o persoană anumită: legea e impersonală; 2. se zice de verbele cari au numai infinitivul și a treia persoană singular: plouă, ninge, trebue; 4. Gram. mod care nu distinge persoanele: modurile impersonale sunt: infinitivul și supinul.

*impersonál, -ă adj. (lat. impersonalis). Care n’are personalitate, care nu se aplică numaĭ uneĭ persoane, ci orĭ-cuĭ ar fi: legea e impersonală. Banal, lipsit de originalitate: stil impersonal. Gram. Se zice despre verbele uzitate la persoana a treĭa a singularuluĭ (numite și unipersonale), ca: trebuĭe, ploŭă, ninge. Modu impersonal, infinitivu, care nu arată persoana. Adv. În mod impersonal: a vorbi impersonal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+impersonal2 s. n., pl. impersonale

impersonal1 adj. m., pl. impersonali; f. impersona, pl. impersonale

impersonal adj. m., pl. impersonali; f. impersonală, pl. impersonale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPERSONAL, -Ă adj. (cf. fr. impersonnel, it. impersonale): în sintagmele expresie verbală impersonală, propoziție impersonală, reflexiv impersonal și verb impersonal (v.).

Intrare: impersonal
impersonal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impersonal
  • impersonalul
  • impersonalu‑
  • impersona
  • impersonala
plural
  • impersonali
  • impersonalii
  • impersonale
  • impersonalele
genitiv-dativ singular
  • impersonal
  • impersonalului
  • impersonale
  • impersonalei
plural
  • impersonali
  • impersonalilor
  • impersonale
  • impersonalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impersonal, impersonaadjectiv

  • 1. Care nu se referă la nicio persoană. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: nepersonal antonime: personal
    • 1.1. figurat Lipsit de personalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Glasul era cald, iar ofițerul, către care se întoarseră toate privirile, ar fi avut poate o figură impersonală... dacă n-ar fi fost lumina bună și albastră a ochilor. C. PETRESCU, Î. II 108. DLRLC
    • 1.2. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care exprimă o acțiune ce nu este atribuită niciunei persoane, care nu are subiect propriu-zis și se întrebuințează numai la persoana a treia singular. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Verbele unipersonale și impersonale se conjugă... numai la persoana a III-a. GRAM. ROM. I 302. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.