imperturbabil [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 103 / Pl: ~i, ~e / E: fr imperturbable, lat imperturbabilis] 1 a Care nu poate fi tulburat de nimic Si: flegmatic, placid. 2 a Care denotă stăpânire de sine Si: calm, liniștit. 3 av Cu calm.

IMPERTURBABIL, -Ă, imperturbabili, -e, adj. (Livresc, despre persoane) Liniștit, stăpîn pe sine, netulburat de nimic; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă stăpînire de sine. Persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate. CARAGIALE, O. II 272. (Glumeț) Maur, calul de lemn, se balansa la fiecare lovitură, revenind la loc cu imperturbabila resemnare a făpturilor neînsuflețite. C. PETRESCU, A. 309. ◊ (Adverbial) Marin ascultă privind într-altă parte, imperturbabil. CAMIL PETRESCU, T. II 103.

IMPERTURBABIL, -Ă adj. (Liv.) Liniștit, stăpîn pe sine, de netulburat. [< lat. imperturbabilis, cf. fr. imperturbable].

IMPERTURBABIL, -Ă adj. liniștit, stăpân pe sine. (< fr. imperturbable, lat. imperturbabilis)

IMPERTURBABIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi tulburat de nimic; stăpân pe sine în orice împrejurări; cu sânge rece. /<fr. imperturbable, lat. imperturbabilis

imperturbabil a. ce nimic nu poate turbura: sânge rece imperturbabil.

*imperturbábil, -ă adj. (lat. imperturbabilis). Care nu poate fi perturbat: om, caracter imperturbabil. Adv. În mod imperturbabil.

imperturbabil adj. m., pl. imperturbabili; f. imperturbabilă, pl. imperturbabile

imperturbabil adj. m., pl. imperturbabili; f. imperturbabilă, pl. imperturbabile

imperturbabil adj. m., pl. imperturbabili; f. sg. imperturbabilă, pl. imperturbabile

IMPERTURBABIL adj. 1. v. calm. 2. v. nepăsător.

IMPERTURBABIL adj. 1. calm, flegmatic, placid. (Un caracter ~.) 2. flegmatic, impasibil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimțitor, pasiv, (grecism înv.) adiafor, (fig.) rece. (Ce tip ~!)