6 definiții pentru impiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPIU, -IE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie.
IMPIU, -IE, impii, adj. (Livr.) Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. – Din lat. impius, fr. impie.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
impiu, ~ie [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 136 / A și: im~ / Pl: ~ii / E: fr impie] (Frm; iuz) 1-2 smf, a (Persoană) care dovedește impietate. 3 a Necredincios. 4 a Imoral. 5 a Nelegiuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPIU, -IE adj. (Liv.) Nepios; care disprețuiește religia. ♦ Contrar religiei. [< lat. impius, cf. fr. impie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPIU, -IE adj. care manifestă indiferență sau dispreț față de religie. (< lat. impius, fr. impie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*ímpiŭ, -ie adj. (lat. impius. V. pios). Rar. Nelegĭuit, care nu respectă cele sfinte, nicĭ morala: om, lucru impiŭ. – Maĭ des impíu, -íe (fr. impie).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
impiu adj. m., f. impie; pl. m. și f. impii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
impiu, impieadjectiv
- 1. Care este lipsit de evlavie (religioasă) sau de afecțiune plină de respect. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- impius DEX '09 DEX '98 DN
- impie DEX '09 DEX '98 DN