11 definiții pentru implorare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPLORARE, implorări, s. f. Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație, rugăminte, cerere insistentă, fierbinte, disperată. – V. implora.

implorare sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 76 / Pl: ~rări / E: implora] 1 Rugăminte adresată cuiva cu umilință Si: implorat1 (1), implorație (1). 2 Rugăminte stăruitoare, insistentă Si: implorat1 (2), implorație (2). 3 Chemare în ajutor Si: implorat1 (3), implorație (3). 4 Cerere insistentă, cu lacrimi, adresată unui superior Si: implorat1 (4), implorație (4). 5 Cerere a milei divinității Si: implorat1 (5), implorație (5).

IMPLORARE, implorări, s. f. Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată. – V. implora.

IMPLORARE s. f. Acțiunea de a implora; rugăminte, cerere insistentă. Glasul lui tremura de o implorare sfiicioasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 122.

IMPLORARE s.f. Acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație. [< implora].

IMPLORARE ~ări f. 1) v. A IMPLORA. 2) Rugăminte, cerere stăruitoare. /v. a implora

*implorațiúne f. (lat. imploratio, -ónis). Acțiunea de a plînge. – Și -ație și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

implorare s. f., g.-d. art. implorării; pl. implorări

implorare s. f., g.-d. art. implorării; pl. implorări

implorare s. f., g.-d. art. implorării; pl. implorări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: implorare
implorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • implorare
  • implorarea
plural
  • implorări
  • implorările
genitiv-dativ singular
  • implorări
  • implorării
plural
  • implorări
  • implorărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

implorare, implorărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a implora și rezultatul ei; cerere insistentă, fierbinte, disperată. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Glasul lui tremura de o implorare sfiicioasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 122. DLRLC
etimologie:
  • vezi implora DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.