opțiuni
  • info

14 definiții pentru imprudent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPRUDENT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.

IMPRUDENT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.

imprudent, ~ă [At: CĂLINESCU, E. O. II, 42 / Pl: ~nți, ~e / E: fr imprudent, lat imprudens, -ntis] 1-2 smf, a (Persoană) care acționează fără prudență Si: nechibzuit, neprevăzător, nesocotit. 3 av Fără prudență.

IMPRUDENT, -Ă, imprudenți, -te, adj. Care acționează fără prudență; nesocotit, nechibzuit, neprevăzător. Căpitanul... dîndu-și seama cît a fost de imprudent, murmură prostește: iartă-mă, prietene. REBREANU, P. S. 80. ◊ (Adverbial) Femeia... contase imprudent pe farmecele ei tomnatice. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. ◊ (Substantivat) Ca o tigroaică vag domesticită... dînd de sînge, îl sfîșie pe imprudent. CAMIL PETRESCU, U. N. 44.

IMPRUDENT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].

IMPRUDENT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)

IMPRUDENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este prudent; fără prudență; neprudent; nesocotit. [Sil. im-pru-] /<fr. imprudent, lat. imprudens, ~ntis

imprudent a. neprevăzător, nechibzuit.

*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imprudent adj. m., pl. imprudenți; f. imprudentă, pl. imprudente

imprudent adj. m., pl. imprudenți; f. imprudentă, pl. imprudente

imprudent adj. m. prudent

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPRUDENT adj. 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~; un act ~.) 2. v. hazardat.

IMPRUDENT adj. 1. nechibzuit, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~; un act ~.) 2. hazardat, periculos, primejdios, riscant, riscat. (O acțiune ~.)

Imprudent ≠ circumspect, precaut, prevăzător, prudent

Intrare: imprudent
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imprudent
  • imprudentul
  • imprudentu‑
  • imprudentă
  • imprudenta
plural
  • imprudenți
  • imprudenții
  • imprudente
  • imprudentele
genitiv-dativ singular
  • imprudent
  • imprudentului
  • imprudente
  • imprudentei
plural
  • imprudenți
  • imprudenților
  • imprudente
  • imprudentelor
vocativ singular
  • imprudentule
  • imprudente
  • imprudentă
  • imprudento
plural
  • imprudenților
  • imprudentelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imprudent, imprudentăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.