10 definiții pentru impulsiona

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPULSIONA, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi. ♦ A imprima o mișcare. [Pr.: -si-o-] – Impuls + suf. -iona. Cf. fr. impulser.

IMPULSIONA, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi. ♦ A imprima o mișcare. [Pr.: -si-o-] – Impuls + suf. -iona. Cf. fr. impulser.

impulsiona vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 28 / P: ~si-o~ / Pzi: ~nez / E: impuls + -iona, cf fr impulser] 1 A îndemna (1). 2 A imprima o mișcare Si: (rar) a impulsa (2). 3 A produce un impuls (1) Si: (rar) a impulsa (3).

IMPULSIONA vb. I. tr. A îndemna, a îmboldi; a da impuls. ♦ A imprima o mișcare. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impulser, lat. impulsare].

IMPULSIONA vb. tr. a da impuls. ◊ a imprima o mișcare; a stimula, a îndemna, a îmboldi. (< impuls + -iona)

A IMPULSIONA ~ez tranz. 1) (persoane) A determina (la o acțiune) prin impulsuri; a îndemna; a îmboldi. 2) (mișcarea) A face să se producă continuu (prin impulsii). /Din impulsie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impulsiona (a ~) (desp. -si-o-) vb., ind. prez. 1 sg. impulsionez, 3 impulsionea; conj. prez. 1 sg. să impulsionez, 3 să impulsioneze

impulsiona (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 impulsionea

impulsiona vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. impulsionez, 3 sg. și pl. impulsionea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPULSIONA vb. 1. v. îmboldi. 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.)

IMPULSIONA vb. 1. a îmboldi, a îndemna, a stimula. (Îi ~ spre noi realizări.) 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mobil o mișcare.)

Intrare: impulsiona
  • silabație: -si-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impulsiona
  • impulsionare
  • impulsionat
  • impulsionatu‑
  • impulsionând
  • impulsionându‑
singular plural
  • impulsionea
  • impulsionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impulsionez
(să)
  • impulsionez
  • impulsionam
  • impulsionai
  • impulsionasem
a II-a (tu)
  • impulsionezi
(să)
  • impulsionezi
  • impulsionai
  • impulsionași
  • impulsionaseși
a III-a (el, ea)
  • impulsionea
(să)
  • impulsioneze
  • impulsiona
  • impulsionă
  • impulsionase
plural I (noi)
  • impulsionăm
(să)
  • impulsionăm
  • impulsionam
  • impulsionarăm
  • impulsionaserăm
  • impulsionasem
a II-a (voi)
  • impulsionați
(să)
  • impulsionați
  • impulsionați
  • impulsionarăți
  • impulsionaserăți
  • impulsionaseți
a III-a (ei, ele)
  • impulsionea
(să)
  • impulsioneze
  • impulsionau
  • impulsiona
  • impulsionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impulsiona, impulsionezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.