opțiuni
  • info

15 definiții pentru impunător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPUNĂTOR, -OARE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.

IMPUNĂTOR, -OARE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.); măreț, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.

impunător, ~oare a [At: ODOBESCU, S. III, 76 / Pl: ~i, ~oare / E: impune + -(ă)tor] Care impune respect, admirație, teamă etc. prin calități, prestigiu, cantitate, dimensiuni Si: măreț, falnic, arătos, impozant, considerabil.

IMPUNĂTOR, -OARE, impunători, -oare, adj. Care impune respect sau admirație prin calități, prestigiu, dimensiuni; măreț, falnic, arătos, impozant. O casă de cultură, înzestrată cu o bibliotecă impunătoare și cu o elegantă sală de teatru și cinematograf. STANCU, U.R.S.S. 165. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418. Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76.

IMPUNĂTOR, -OARE adj. Măreț, falnic, impozant. [< impune + -tor].

IMPUNĂTOR, -OARE adj. măreț, falnic, impozant. (< impune + -/ă/tor)

IMPUNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impozant; impresionant. /a impune + suf. ~ător

impunător a. 1. care impune, care inspiră, respect; 2. care umple de admirațiune: spectacol impunător; 3. fig. considerabil: forțe militare impunătoare.

*impunătór, -oare adj. Care impune, care atrage atențiunea, respectu: figură impunătoare. Care înalță sufletu: ceremonie impunătoare. Considerabil: forțe impunătoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

impunător adj. m., pl. impunători; f. sg. și pl. impunătoare

impunător adj. m., pl. impunători; f. sg. și pl. impunătoare

impunător adj. m., pl. impunători; f. sg. și pl. impunătoare

impun, -pună 3 conj., -punător adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPUNĂTOR adj. 1. grandios. 2. grandios, maiestos, măreț, (livr.) august. (O ceremonie ~oare.) 3. v. falnic.

IMPUNĂTOR adj. 1. grandios, impozant, maiestos, măreț, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 2. grandios, maiestos, măreț, (livr.) august. (Imagine ~.) 3. falnic, grandios, impozant, impresionant, maiestos, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.)

Impunător ≠ neimpunător

Intrare: impunător
impunător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impunător
  • impunătorul
  • impunătoru‑
  • impunătoare
  • impunătoarea
plural
  • impunători
  • impunătorii
  • impunătoare
  • impunătoarele
genitiv-dativ singular
  • impunător
  • impunătorului
  • impunătoare
  • impunătoarei
plural
  • impunători
  • impunătorilor
  • impunătoare
  • impunătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impunător, impunătoareadjectiv

  • 1. Care impresionează (prin dimensiuni, calități etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: arătos falnic grandios impozant impresionant măreț antonime: neimpunător
    • format_quote O casă de cultură, înzestrată cu o bibliotecă impunătoare și cu o elegantă sală de teatru și cinematograf. STANCU, U.R.S.S. 165. DLRLC
    • format_quote Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418. DLRLC
    • format_quote Operile de artă au știut și ele să păstreze un aspect cu totul impunător. ODOBESCU, S. III 76. DLRLC
etimologie:
  • Impune + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.