4 definiții pentru imputat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
imputat, ~ă [At: PSALT. HUR. 226/1 / V: (înv) îm~ / Pl: ~ați, ~e / E: imputat] 1 av (Reg; îf îm~) Cu măsură. 2 a (Înv; d. oameni, lucruri) Căruia i se reproșează ceva Si: blamat, certat, dojenit, învinuit, mustrat, ocărât. 3 a (D. oameni) Certat cu cineva. 4 a (D. fapte, acțiuni etc.) De care cineva e făcut răspunzător.
împotat, ~ă a vz împutat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împutat1 sn vz imputat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împutat2, ~ă a vz imputat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: imputat
imputat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
împutat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
împotat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)