14 definiții pentru incapabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable.

INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable.

incapabil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 67 / Pl: ~i, ~e / E: fr incapable] 1-2 smf, a (Persoană) care nu este capabilă să facă ceva. 3 a (Pex) Nepriceput. 4 a (Jur; spc) Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi.

INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. Care nu poate, care nu este în stare să facă ceva; p. ext. lipsit de aptitudinea de a face ceva; nevrednic. Filofteia a rămas în casa lui Tudor Fierăscu... incapabilă să învețe limba celor dimprejuru-i. GALACTION, O. I 112. [Conu Leonida] e atît de «cult», atît de plin de idei, încît îl simțim incapabil de a cunoaște, de a gîndi vreo realitate cît de simplă. IBRĂILEANU, S. 69. Cu durerea asta sînt incapabil să scriu un rînd măcar. CARAGIALE, O. II 339. ◊ (Substantivat) X e un incapabil. ♦ (Jur.) Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi, de a ocupa o anumită funcție.

INCAPÁBIL, -Ă adj. (adesea s.) Care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. ♦ (Jur.) Care nu are capacitatea legală de a-și exercita anumite drepturi. [Cf. fr. incapable].

INCAPÁBIL, -Ă adj. 1. (și s.) care nu este în stare de a face ceva; (p. ext.) nepregătit, nepriceput. 2. (jur.) lipsit de capacitatea legală pentru exercitarea anumitor drepturi. (< fr. incapable)

INCAPÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care nu este capabil (să facă ceva); lipsit de capacități; inapt. /<fr. incapable

incapabil a. 1. care nu e capabil: principe incapabil de a guverna; 2. care n’are capacitatea legală; 3. în sens bun: incapabil de lașitate.

*incapábil, -ă adj. (d. capabil; fr. -able. Lat. in-capabilis înseamnă „care nu poate fi prins orĭ cuprins”, ĭar incapabil se zice in-capax). Care nu e capabil, prost: guvern, om incapabil de domnie, de a domni. Care nu e în stare să facă ceva răŭ: înțeleptu e incapabil de invidie, să invidieze. Jur. Lipsit de oare-care drepturĭ, ca minoriĭ, nebuniĭ, femeile ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incapabil adj. m., pl. incapabili; f. incapabilă, pl. incapabile

incapabil adj. m., pl. incapabili; f. incapabilă, pl. incapabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCAPÁBIL adj., s. 1. adj. v. inapt. 2. adj., s. v. neputincios. 3. adj., s. ignorant, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 4. adj. neputincios. (~ de a face ceva.)

INCAPABIL adj., s. 1. adj. inapt, neapt. (~ de muncă.) 2. adj., s. necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet ~.) 3. adj., s. ignorant, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.)

Intrare: incapabil
incapabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incapabil
  • incapabilul
  • incapabilu‑
  • incapabilă
  • incapabila
plural
  • incapabili
  • incapabilii
  • incapabile
  • incapabilele
genitiv-dativ singular
  • incapabil
  • incapabilului
  • incapabile
  • incapabilei
plural
  • incapabili
  • incapabililor
  • incapabile
  • incapabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incapabil, incapabilăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care nu este capabil să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inapt antonime: capabil
    • format_quote Filofteia a rămas în casa lui Tudor Fierăscu... incapabilă să învețe limba celor dimprejuru-i. GALACTION, O. I 112. DLRLC
    • format_quote [Conu Leonida] e atît de «cult», atît de plin de idei, încît îl simțim incapabil de a cunoaște, de a gîndi vreo realitate cît de simplă. IBRĂILEANU, S. 69. DLRLC
    • format_quote Cu durerea asta sînt incapabil să scriu un rînd măcar. CARAGIALE, O. II 339. DLRLC
    • format_quote X e un incapabil. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.