incidental, ~ă a, av [At: GHICA, S. 91 / Pl: ~i, ~e / E: fr incidentel] 1-2 (Care intervine) întâmplător.

INCIDENTAL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Care se produce, se ivește, intervine în mod) întîmplător, accidental. De voi pomeni uneori de dînșii... voi face-o numai într-un mod incidental. GHICA, S. 91. ◊ (Adverbial) L-am întîlnit incidental.

INCIDENTAL, -Ă adj. (adesea adv.) Întîmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale].

INCIDENTAL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale)

INCIDENTAL¹ adv. Pe neașteptate; în mod neprevăzut; accidental; întâmplător; inopinat. /<fr. incidentel, it. incidentale

INCIDENTAL² ~ă (~i, ~e) Care are caracter de incident; neprevăzut; întâmplător; accidental. /<fr. incidentel, it. incidentale

incidental a. 1. care se produce într’o afacere: cerere incidentală; 2. Gram. legat cu o propozițiune principală: propozitiune incidentală; 3. fiz. ce cade pe o suprafață: rază incidentală. ║ adv. din întâmplare.

*incidentál, -ă adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin incident: cerere incidentală. Pin incident: dacă s’ar face incidental vre-o obĭecțiune.

incidental adj. m., pl. incidentali; f. incidentală, pl. incidentale

incidental adj. m., pl. incidentali; f. incidentală, pl. incidentale

incidental adj. m., pl. incidentali; f. sg. incidentală, pl. incidentale

INCIDENTAL adj. 1. v. întâmplător. 2. v. neprevăzut.

INCIDENTAL adj. 1. accidental, întîmplător, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. întîmplător, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.)