14 definiții pentru incomod

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCOMOD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește. 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus.

INCOMOD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri, adesea adverbial) Care nu este comod, care stânjenește. 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. – Din fr. incommode, lat. incommodus.

incomod, ~ă a, av [At: HASDEU, I. C. XII / Pl: ~ozi, ~e / E: fr incommode, lat incommodus] 1-2 (Într-un mod) care nu este comod. 3-4 (Într-un mod) supărător.

INCOMOD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri) Care este făcut astfel încît împiedică o folosire sau o manipulare comodă, lesnicioasă, care nu oferă nici o comoditate. Sînt cîteva oteluri în Iași; eu trăsei la otelul ce se cheamă a lui Binder, destul de modest și incomod. BOLINTINEANU, O. 276. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care supără, stingherește; supărător. Radu, uimit de atîta nedelicateță, simțindu-se considerat un om nu numai de prisos, ci incomod... e palid de parcă ar fi primit o palmă nevăzută. CAMIL PETRESCU, Î. II 95.

INCOMOD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate. 2. (Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr. incommode].

INCOMOD, -Ă adj. 1. care nu este comod. 2. (despre oameni) supărător, stingheritor. (< fr. incommode, lat. incommodus)

INCOMOD ~dă (~zi, ~de) 1) Care nu este comod; care nu poate fi folosit cu ușurință; fără comoditate; nepractic. Aparat ~. 2) fig. (despre persoane) Care deranjează, stingherește. /<fr. incommode, lat. incommodus

incomod a. care nu e comod, care jenează.

*incómod, -ă adj. (lat. in-cómmodus). Care nu e comod, de care nu te poțĭ servi ușor: unealtă, casă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor: căldură incomodă; zgomot, vecin incomod. Adv. A sta incomod. – Fals incomód (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incomod adj. m., pl. incomozi; f. incomo, pl. incomode

incomod adj. m., pl. incomozi; f. incomodă, pl. incomode

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCOMOD adj. 1. v. neconfortabil. 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stânjenitor, supărător. (O situație ~.)

INCOMOD adj. 1. necomod, neconfortabil. (Un scaun ~.) 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stînjenitor, supărător. (O situație ~.)

Incomod ≠ comod, îndemânatic

Intrare: incomod
incomod adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incomod
  • incomodul
  • incomodu‑
  • incomo
  • incomoda
plural
  • incomozi
  • incomozii
  • incomode
  • incomodele
genitiv-dativ singular
  • incomod
  • incomodului
  • incomode
  • incomodei
plural
  • incomozi
  • incomozilor
  • incomode
  • incomodelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incomod, incomoadjectiv

  • 1. adesea adverbial (Despre lucruri) Care nu este comod, care stânjenește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sînt cîteva oteluri în Iași; eu trăsei la otelul ce se cheamă a lui Binder, destul de modest și incomod. BOLINTINEANU, O. 276. DLRLC
  • 2. (Despre ființe) Care deranjează, supără, stingherește, indispune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Radu, uimit de atîta nedelicateță, simțindu-se considerat un om nu numai de prisos, ci incomod... e palid de parcă ar fi primit o palmă nevăzută. CAMIL PETRESCU, Î. II 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.