INCOMPETENT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are competența de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

incompetent, ~ă [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr incompétent] 1-2 smf, a (Persoană) care nu este competentă. 3 a (D. o instituție, un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, de a cerceta sau de a rezolva o anumită problemă.

INCOMPETENT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

INCOMPETENT, -Ă, incompetenți, -te, adj. (Despre persoane) Care nu posedă cunoștințele necesare spre a putea judeca o problemă, o situație, un fapt; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva. ♦ (Jur.; despre persoane oficiale sau despre instanțe judecătorești) Care nu are puterea legală de a cerceta sau de a judeca ceva.

INCOMPETENT, -Ă adj. Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompétent, it. incompetente].

INCOMPETENT, -Ă adj. care nu este competent. ◊ (jur.) lipsit de competența de a judeca, a rezolva o problemă. (< fr. incompétent)

INCOMPETENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este competent; fără competență; neștiutor. 2) jur. (despre organe de stat) Care nu are competența juridică de a rezolva anumite probleme. /<fr. incompétent

incompetent a. 1. care nu e competent, care n’are dreptul de a judeca: tribunal incompetent; 2. care n’are cunoștințele necesare spre a face sau decide ceva: critic incompetent.

*incompetént, -ă adj. (lat. in-cómpetens, -éntis, care nu e la locu luĭ, vătămător. V. competent, pețesc). Care nu e competent, care n’are dreptu de a judeca, ș. a.: tribunal incompetent. Care n’are destulă știință ca să se amestece în ceva: critic incompetent. Adv. Fără competență: a judeca incompetent.

incompetent adj. m., pl. incompetenți; f. incompetentă, pl. incompetente

incompetent adj. m., pl. incompetenți; f. incompetentă, pl. incompetente

incompetent adj. m. competent

INCOMPETENT adj., s. v. incapabil.

INCOMPETENT adj., s. ignorant, incapabil, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) erată

Incompetent ≠ competent