inconvenient sn [At: COSTINESCU / P: ~ni-ent / Pl: ~e / E: fr inconvénient, lat inconveniens, -tis] 1 Neajuns. 2 Dezavantaj. 3 Dificultate. 4 Obstacol.

INCONVENIENT, inconveniente, s. n. Neajuns; piedică, dificultate. A mai rămas un singur inconvenient... pe care nu-l poate îndepărta, nimeni. SAHIA, N. 115. Lipsa de uniformitate în proiect nu i se pare a fi un inconvenient. La ODOBESCU, S. II 324. – Pronunțat: -ni-ent.

INCONVENIENT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente].

INCONVENIENT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedică, dificultate. (< fr. inconvénient, lat. inconveniens)

INCONVENIENT ~e n. Situație nefavorabilă față de cineva; neajuns, dezavantaj; dificultate. /<fr. inconvénient, lat. inconveniens, ~ntis

inconvenient n. neajuns.

*inconveniént, -ă adj. (lat. in-convéniens, -éntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincĭos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. În mod inconvenient.

inconvenient (desp. -ni-ent) s. n., pl. inconveniente

inconvenient (-ni-ent) s. n., pl. inconveniente

inconvenient s. n. (sil. -ni-ent), pl. inconveniente

INCONVENIENT s. 1. v. dificultate. 2. v. dezavantaj.

INCONVENIENT s. 1. dificultate, greutate, impas, impediment, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit un mare ~.) 2. dezavantaj, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.)