16 definiții pentru inconștiență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței, care apare în diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini conștiente, raționale față de realitatea înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. [Pr.: -ști-en-] – Din fr. inconscience (după inconștient).

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței, care apare în diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini conștiente, raționale față de realitatea înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. [Pr.: -ști-en-] – Din fr. inconscience (după inconștient).

inconștiență sf [At: DA / P: ~ști-en~ / V: ~nsci~ / Pl: ~țe / E: fr inconscience] 1 Totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. 2 Lipsă a unei atitudini raționale față de realitatea din jur. 3 Stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale.

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. Pierdere a cunoștinței. Bolnavul a fost transportat la spital în stare de inconștiență. 2. Lipsă de conștiință, stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. Vei suporta consecințele inconștienței sau impertinenței dumitale. SADOVEANU, N. F. 146. – Pronunțat: -ști-en-.

INCONȘTIENȚĂ s.f. 1. Pierdere a cunoștinței. 2. Lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. [Pron. -ști-en-. / cf. fr. inconscience].

INCONȘTIENȚĂ s. f. 1. lipsă sau pierdere a cunoștinței. 2. lipsa unei atitudini conștiente față de realitatea înconjurătoare. (< fr. inconscience)

INCONȘTIENȚĂ f. 1) Stare patologică constând în pierderea conștiinței. 2) Lipsă de conștiință clară, de judecată (în ceea ce face). [G.-D. inconștienței; Sil. -con-ști-en-] /<fr. inconscience

INCONȘTIENT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. 1. (Psih.; la Freud) Instinctele reprimate ale persoanei și dorințele, ideile, imaginile asociate lor și inaccesibile direct conștiinței. 2. (Fil.; la E. von Hartmann) Principiu unic față de care conștiința este numai o manifestare [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).

inconsciență sf vz inconștiență

inconsciență f. lipsă de conștiință, turburare sufletească care împiedică a-și da seamă de faptele sale.

*inconsciénță și (ob.) -știénță f., pl. e (lat. in-conscientia). Starea de a fi inconscient.

*inconștiént, -énță, V. inconscient, -énță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inconștiență (desp. -ști-en-) s. f., g.-d. art. inconștienței

inconștiență (-ști-en-) s. f., g.-d. art. inconștienței

inconștiență s. f. (sil. -ști-en-), g.-d. art. inconștienței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCONȘTIENȚĂ s. 1. v. leșin. 2. v. iresponsabilitate.

INCONȘTIENȚĂ s. 1. (MED.) leșin, lipotimie, nesimțire, (rar) leșinătură. (Se află în stare de ~.) 2. iresponsabilitate. (~ faptei unei persoane.)

Intrare: inconștiență
  • silabație: -ști-en-ță info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inconștiență
  • inconștiența
plural
genitiv-dativ singular
  • inconștiențe
  • inconștienței
plural
vocativ singular
plural
inconsciență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inconștiențăsubstantiv feminin

  • 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței, care apare în diferite boli neuropsihice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: leșin
    • format_quote Bolnavul a fost transportat la spital în stare de inconștiență. DLRLC
  • 2. Lipsa unei atitudini conștiente, raționale față de realitatea înconjurătoare; stare sufletească în care omul nu-și dă seama de actele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vei suporta consecințele inconștienței sau impertinenței dumitale. SADOVEANU, N. F. 146. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.