opțiuni
  • info

5 definiții pentru incumbare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCUMBA, pers. 3 incumbă, vb. I. Intranz. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. – Din fr. incomber, lat. incumbere.

INCUMBA vb. I. intr. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. [P.i. 3 -bă. / < lat. incumbere, cf. fr. incomber, it. incombere].

A INCUMBA pers. 3 incumbă intranz. (despre sarcini, obligații) A reveni în mod obligatoriu cuiva. /<lat. incumbare, fr. incomber

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incumba vb., ind. prez. 3 sg. incumbă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCUMBA vb. v. reveni.

Intrare: incumbare
incumbare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incumbare
  • incumbarea
plural
  • incumbări
  • incumbările
genitiv-dativ singular
  • incumbări
  • incumbării
plural
  • incumbări
  • incumbărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incumbaverb

  • 1. (Despre sarcini, obligații) A se impune, a reveni cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reveni
    • format_quote Titlul de «Brigadă de șoc» impune partidului nostru îndatorirea de a ridica nivelul activității sale la înălțimea răspunderii ce îi incumbă, de a munci și lupta și mai bine pentru victoria socialismului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2502. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.