incurabil, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr incurable, lat incurabilis] 1 (D. boli) Care nu poate fi vindecat. 2 (D. ființe) Care suferă de o boală nevindecabilă. 3 (Pex; d. un defect moral) Care nu mai poate fi corectat.

INCURABIL, -Ă, incurabili, -e, adj. (Despre o boală sau un bolnav) Care nu se poate vindeca, care nu mai dă speranțe de vindecare. Bolnavii incurabili... acum nu se primesc în spitalele unde se tratează numai boalele ce se pot vindeca. KOGĂLNICEANU, S. A. 83.

INCURABIL, -Ă adj. Care nu (mai) poate fi vindecat. [Cf. fr. incurable].

INCURABIL, -Ă adj. (despre boli; despre oameni) care nu poate fi vindecat. (< fr. incurable, lat. incurabilis)

INCURABIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli sau despre bolnavi) Care nu poate fi vindecat; de nevindecat. 2) fig. (despre persoane) Care suferă de un defect moral nevindecabil; imposibil de a fi corijat. /<fr. incurable

incurabil a. care nu poate fi vindecat: boală incurabilă; fig. vițiu incurabil.

*incurábil, -ă adj. (lat. in-curabilis). Care nu se maĭ poate vindeca, imedicabil, iremediabil: boală incurabilă, vițiĭ incurabile. Subst. Un incurabil, unu care nu se maĭ vindecă. Adv. În mod incurabil.

incurabil adj. m., pl. incurabili; f. incurabilă, pl. incurabile

incurabil adj. m., pl. incurabili; f. incurabilă, pl. incurabile

incurabil adj. m., pl. incurabili; f. sg. incurabilă, pl. incurabile

INCURABIL adj. (MED.) 1. malign, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Cancer ~.) 2. condamnat, irecuperabil, nerecuperabil, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Un bolnav ~.)

INCURABIL adj. (MED.) 1. nevindecabil, (înv.) necurabil. (Boală ~.) 2. condamnat, nevindecabil, (înv.) necurabil. (Un bolnav ~.)

Incurabil ≠ curabil, vindecabil