17 definiții pentru individual
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INDIVIDUAL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [Pr.: -du-al] – Din fr. individuel.
INDIVIDUAL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care este propriu unui individ; personal, specific. ♦ Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. 2. Care este executat de individ. Muncă individuală. ♦ (Adverbial) În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. [Pr.: -du-al] – Din fr. individuel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
individual, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 2 / Pl: ~i, ~e / E: fr individuel] 1 a (Îoc social) Care se referă la individ (3). 2 a (Îoc social) Specific unui individ (3) Si: personal, propriu. 3 a (Îoc social) Care aparține unui individ (3). 4 a Care este executat de un individ. 5 sm (Iuz; îoc colectivist, colhoznic) Țăran care nu a intrat în gospodăria colectivă. 6-7 av (În mod) izolat. 8-9 a Care e făcut (de sau) pentru o singură persoană. 10 sn (Grm; înv) Singular.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIVIDUAL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care aparține unei singure persoane, al unui individ; personal. Gospodăria individuală, fărîmițată, după cum spune Lenin, «condamnă oamenii la întuneric, la mizerie, la răzlețire». GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 207. ♦ Care privește o singură persoană, care privește pe fiecare individ în parte. ◊ (Adverbial) Primirea în partid a celor mai buni oameni ai muncii se poate asigura numai dacă organizațiile de bază desfășoară o intensă muncă politică, numai dacă ele se ocupă individual de muncitorii fruntași și îi ajută să crească politicește. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 107. ◊ (Substantivat) Caracterul este unitatea dintre individual și tipic. V. ROM. mai 1953, 196. 2. Care este executat de individ (și nu de colectivitate). Muncă individuală. Întreceri individuale și de grupă. ◊ Studiu individual = studiu întreprins în mod izolat (nu în grup). Caiet de studiu individual. – Pronunțat: -du-al.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIVIDUAL, -Ă adj. 1. Personal, al unei singure persoane. 2. Făcut de un singur individ. 3. Care se referă la individ sau care privește o singură persoană. // s.n. (Fil.) Singular. [Pron. -du-al. / cf. fr. individuel].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDIVIDUAL, -Ă I. adj. 1. personal, propriu unui individ. 2. care se referă la un singur individ sau la un singur obiect. II. s. n. 1. concept estetico-literar desemnând exemplarul izolat, cazul particular. 2. (fil.) singular. ◊ (adv.) în mod izolat. (< fr. individuel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INDIVIDUAL1 adv. În mod particular; în parte. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDIVIDUAL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de individ; propriu individului. 2) Care aparține unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [Sil. -du-al] /<lat. individualis, fr. individuel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
individual a. 1. care e propriu individului: calitate individuală; 2. care privește o singură persoană: reclamațiune individuală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*individuál, -ă adj. (după fr. individuel). Al individuluĭ: calitate individuală, reclamațiune individuală. Adv. În mod individual, luînd cîte unu: ajutoarele li s’aŭ împărțit individual. V. colectiv.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
individual (desp. -du-al) adj. m., pl. individuali; f. individuală, pl. individuale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
individual (-du-al) adj. m., pl. individuali; f. individuală, pl. individuale
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
individual adj. m. (sil. -du-al), pl. individuali; f. sg. individuală, pl. individuale
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
individual
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INDIVIDUAL adj. 1. v. personal. 2. v. particular. 3. particular, personal, privat, propriu. (Probleme ~; proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. v. aparte.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INDIVIDUAL adj. 1. particular, personal, propriu, (înv.) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Însușiri ~.) 2. particular, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune, o creație ~.) 3. particular, personal, propriu, (livr.) privat. (Probleme ~; proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. aparte, deosebit, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Individual ≠ general
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INDIVIDUAL, -Ă adj. (cf. fr. individuel): în sintagma substantiv individual (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: -du-al
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
individual, individualăadjectiv
- 1. Care este propriu unui individ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Gospodăria individuală, fărîmițată, după cum spune Lenin, «condamnă oamenii la întuneric, la mizerie, la răzlețire». GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 207. DLRLC
- 1.1. Care privește sau aparține unui singur exemplar dintr-o categorie de lucruri sau de ființe. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.2. Singular. DNsinonime: singular
- Caracterul este unitatea dintre individual și tipic. V. ROM. mai 1953, 196. DLRLC
-
- 1.3. Concept estetico-literar desemnând exemplarul izolat, cazul particular. MDN '00
-
- 2. Care este executat de individ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Muncă individuală. Întreceri individuale și de grupă. DLRLC
- 2.1. Studiu individual = studiu întreprins în mod izolat (nu în grup). DLRLC
- Caiet de studiu individual. DLRLC
-
- 2.2. În mod izolat, fiecare în parte, fiecare pentru sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Primirea în partid a celor mai buni oameni ai muncii se poate asigura numai dacă organizațiile de bază desfășoară o intensă muncă politică, numai dacă ele se ocupă individual de muncitorii fruntași și îi ajută să crească politicește. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 107. DLRLC
-
-
etimologie:
- individuel DEX '09 DEX '98 DN