ineață sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~ețe / E: in² + -eață] 1 (Bot; reg) Planta erbacee Linum austriacum, cu tulpini numeroase, cu frunze linear-lanceolate, cu flori albastre azurii, care crește prin fânețe nisipoase, pe coline aride, câmpuri etc. Si: (reg) in-de-câmp, inușor (1). 2 (Bot; reg) Plantă erbacee cu tulpini numeroase și cu flori albastre Si: (reg) in-de-câmp, inușor (2) (Linum perenne). 3 (Bot; reg) Plantă erbacee cu flori albe, care crește prin livezi, pe munte etc. Si: (reg) inușor, mărgeluță (Linum catharticum). 4 (Reg) Inărie.

INEAȚĂ sf. 🌿 1 Mică plantă delicată, cu tulpina filiformă, cu flori mici, albe; crește prin livezi și pășuni umede, cu deosebire la munte; numită și „inușor” sau „mărgeluță” (Linum catharticum) (🖼 2651) ¶ 2 Plantă ierboasă cu tulpini numeroase, cu flori albastre-azurii; crește prin fînețe și poeni nisipoase; numită și „in-de-cîmp” sau „inușor” (Linum austriacum) [in].

IN¹ (pl. inuri) sn. 🌿 1 Plantă textilă, cu paiul, drept, cu foi mici ascuțite și flori albastre sau albe, din ale cărei fibre topite (muiate în apă), bătute, melițate, dărăcite și pieptanate, se prepară un fuior din care se țes diferite pînzeturi; din semințele ei se prepară un uleiu sicativ și se fac cataplasme (Linum usitatissimum) (🖼 2646): pînză de ~; sămînță de ~ ¶ 2 ~-DE-CÎMP = INEAȚĂ 2; ~-SĂLBATEC = LINARIȚĂ.

ineață s. f., g.-d. art. ineței; pl. inețe

ineață s. f., g.-d. art. ineței; pl. inețe

ineață s. f., g.-d. art. ineței; pl. inețe

INEAȚĂ s. (BOT.) 1. (Linum catharticum) (reg.) inușor, mărgeluță. 2. (Linum austriacum) (reg.) inușor, in-de-câmp.

INEAȚĂ s. (BOT.) 1. (Linum catharticum) (reg.) inușor, mărgeluță. 2. (Linum austriacum) (reg.) inușor, in-de-cîmp.