INELEGANȚĂ, ineleganțe, s. f. Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance.

ineleganță sf [At: PAS, Z. IV, 140 / Pl: ~țe / E: fr inélégance] (Rar) 1 Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare. 2-3 (Vorbă sau) comportare lipsită de tact, de finețe Si: neeleganță. 4 (Pex) Grosolănie.

INELEGANȚĂ, ineleganțe, s. f. (Rar) Lipsă de eleganță, de finețe, de tact în vorbire, în purtare; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact; neeleganță. – Din fr. inélégance.

INELEGANȚĂ s. f. (Franțuzism) Lipsă de eleganță în vorbire, în purtare, în atitudine. Au avut ineleganța să amestece numele dumneavoastră, PAS, Z. IV 140.

INELEGANȚĂ s.f. Lipsă de eleganță în vorbire, în purtare etc.; vorbă sau comportare lipsită de finețe, de tact. [Cf. fr. inélégance].

INELEGANȚĂ s. f. lipsă de eleganță în vorbire, în purtare; vorbă, comportare lipsită de finețe, de tact. (< fr. inélégance)

*inelegánță f., pl. e (lat. in-elegantia). Lipsă de eleganță, uricĭune.

ineleganță (desp. i-ne-/in-e-) s. f., g.-d. art. ineleganței; (manifestări) pl. ineleganțe

ineleganță (i-ne- / in-e-) s. f., g.-d. art. ineleganței; (manifestări) pl. ineleganțe

ineleganță s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. ineleganței; (manifestări) pl. ineleganțe

Ineleganță ≠ eleganță