inert, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~rți, ~e / E: fr inerte, lat iners, -tis] 1 (D. oameni și lucruri) Care este nemișcat Vz neînsuflețit. 2 (D. oameni) Care este inactiv din fire Si: apatic, indolent,molatic, molâu, (reg) zăcaș. 3 (D.ființe) Care este amorțit Si: adormit. 4 (Fiz; d.corpuri) Care are inerție (1). 5 (Fiz; d. masa corpurilor) Care influențează inerția. 6 (Chm; d. elemente sau substanțe) Lipsit de capacitatea de a reacționa cu alte elemente sau alte substanțe.

INERT, -Ă, inerți, -te, adj. 1. Nemișcat, fără viață, neînsuflețit; p. ext. lipsit de vigoare, de vioiciune; moale. Masa inertă a unui corp. ▭ Bătrînul, inert, părea că doarme. BART, E. 337. Cînd mi-a dat mîna, mi-a lăsat-o... inertă într-a mea. IBRĂILEANU, A. 36. 2. (Fiz.; despre corpuri) Care are inerție; (despre masa corpurilor) care se referă la inerție și nu la gravitație. ♦ (Chim.; despre elemente sau substanțe) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe.

INERT, -Ă adj. 1. Nemișcat, neînsuflețit, mort. ♦ Moale, molîu, lipsit de energie. 2. (Fiz.) Cu inerție; referitor la inerție. ♦ (Chim.) Lipsit de reactivitate față de alte substanțe. [< fr., it. inerte, cf. lat. iners].

INERT, -Ă adj. 1. nemișcat, neînsuflețit, mort. ◊ moale, molâu, lipsit de vigoare. 2. (fiz.) cu inerție; referitor la inerție. 3. (chim.; despre elemente, substanțe) lipsit de reactivitate față de alte substanțe. (< fr. inerte, lat. iners)

INERT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are mișcare proprie; fără mișcare proprie. 2) fig. Care nu reacționează la factorii din jur; lipsit de vigoare și de energie; molatic; molâu. 3) chim. (despre substanțe) Care nu reacționează la contactul cu alte substanțe; lipsit de reactivitate. /<fr. inerte, lat. iners, ~tis

inert a. 1. fără activitate proprie: massă inertă; 2. fig. fără energie sau voință: spirit inert.

*inért, -ă adj. (lat. in-ers, -értis, d. in-, ne, fără, și ars, artis, artă). Fără activitate, fără mișcare proprie: cadavrele-s inerte. Fig. Fără activitate intelectuală saŭ morală: spirit inert.

inert adj. m., pl. inerți; f. inertă, pl. inerte

inert adj. m., pl. inerți; f. inertă, pl. inerte

inert adj. m., pl. inerți; f. sg. inertă, pl. inerte

INERT adj. 1. v. mort. 2. anchilozat, înțepenit, țeapăn. (Are o mână ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanță ~.)

INERT adj. 1. mort, neînsuflețit, nemișcat, rece, țeapăn. (O ființă ~.) 2. anchilozat, înțepenit, țeapăn. (Are o mînă ~.) 3. (CHIM.) inactiv. (Substanță ~.)