infim, ~ă a [At: CARAGIALE, S. N. 108 / Pl: ~i, ~e / E: fr infime] 1 (D. rang, grad, specie etc.) Cel mai mic Si: minuscul. 2 Neimportant.

INFIM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic. V. minuscul. Cu o sumă infimă poți parcurge Moscova în lung și în lat, adică poți face o călătorie de zeci de kilometri. STANCU, U.R.S.S. 20. Sub razele puternice ale soarelui, nisipurile strălucesc din miliardele lor de infime cristaluri. BOGZA, C. O. 399. – Accentuat și: infim.

INFIM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus].

INFIM/INFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus)

INFIM ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. Număr ~. /<fr. infime, lat. infimus

infim a. cel mai de jos, în gradul cel din urmă: rangurile infime ale societății.

*ínfim, -ă adj. (lat. infimus, superlativu d. inferus, cel de jos. V. inferior). Cel maĭ de jos, cel maĭ mic în grad: rangurile infime ale societățiĭ. O infimă minoritate, o grupă de oamenĭ foarte mică față de una mult maĭ mare.

infim adj. m., pl. infimi; f. infimă, pl. infime

!infim adj. m., pl. infimi; f. infimă, pl. infime

infim/infim adj. m., pl. infimi/infimi; f. sg. infimă/infimă, pl. infime/infime

INFIM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)

INFIM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)

Infim ≠ enorm