13 definiții pentru infirm (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFIRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

infirm, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 94 / Pl: ~i, ~e / E: lat infirmus, fr infirme, it infirmo] 1-2 (Persoană) care are o infirmitate Si: neputincios, handicapat. 3-4 (Om) ciung. 5-6 (Om) șchiop.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

INFIRM, -Ă, infirmi, -e, adj. (Despre oameni) Lipsit de o parte a trupului sau de posibilitatea de a o folosi; beteag, schilod. ◊ (Rar, despre o parte a corpului) [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. ◊ (Substantivat) Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. id. ib. 94.

INFIRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].

INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)

INFÍRM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

infirm adj. m., s. m., pl. infirmi; adj. f., s. f. infirmă, pl. infirme

infirm adj. m., s. m., pl. infirmi; adj. f., s. f. infirmă, pl. infirme

infirm adj. m., s. m., pl. infirmi; f. sg. infirmă, pl. infirme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFIRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)

INFIRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)

Intrare: infirm (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infirm
  • infirmul
  • infirmu‑
plural
  • infirmi
  • infirmii
genitiv-dativ singular
  • infirm
  • infirmului
plural
  • infirmi
  • infirmilor
vocativ singular
  • infirmule
  • infirme
plural
  • infirmilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infirm, infirmisubstantiv masculin
infirmă, infirmesubstantiv feminin
infirm, infirmăadjectiv

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. DLRLC
    • format_quote Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. ODOBESCU, S. II 94. DLRLC
    • 1.1. rar Despre o parte a corpului: beteag, schilod. DLRLC
      • format_quote [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.