infirmare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: infirma] 1 Dovedire a nevalabilității. 2 Anulare a unei sentințe, a unui mandat de arestare. 3 Abrogare a unui act ilegal Si: infirmat¹ (3). 4 Invalidare. corectat(ă)

INFIRMARE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma.

INFIRMARE s.f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; anulare. [< infirma].

INFIRMARE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. (< infirma)

*infirmațiúne f. (lat. infirmátio, -ónis). Acțiunea de a infirma. – Și -áție, dar ob. -áre.

infirmare s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări

infirmare s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări

infirmare s. f., g.-d. art. infirmării; pl. infirmări

INFIRMARE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. v. abrogare.

INFIRMARE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

Infirmare ≠ adeverire, confirmare