informare sf [At: DA / Pl: ~mări / E: informa] 1 Furnizare a unor date noi. 2 Aducere la cunoștință a unor elemente ascunse. 3 Strângere a unor informații despre ceva. 4 Interesare despre cineva. 5 Comunicare. 6 Știre. 7-8 Informație (3-4).

INFORMARE, informări, s. f. Acțiunea de a (se) informa. Ziarul este izvorul principal de informare a oamenilor muncii. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») O mare importanță în munca politică de masă are informarea regulată a oamenilor muncii asupra evenimentelor și problemelor politice internaționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2822.

INFORMARE s.f. Acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei. [< informa].

informare s. f., g.-d. art. informării; pl. informări

informare s. f., g.-d. art. informării; pl. informări

informare s. f., pl. informări

INFORMARE s. 1. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. v. prevenire. 3. v. documentare.

INFORMARE s. 1. anunțare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 2. avertizare, înștiințare, prevenire, (înv.) prevestire. (~ cuiva asupra controlului de mîine.) 3. documentare, documentație, informație. (Muncă de ~.)