ingeniozitate sf [At: ODOBESCU, S. II, 255 / Pl: ~tăți / E: fr ingéniosité] 1 Inventivitate. 2 Iscusință. 3 (Ccr) Procedeu (lucru etc.) ingenios (3).

INGENIOZITATE s. f. Calitatea de a fi ingenios; inventivitate, iscusință, dibăcie. [Multe popoare] au lăsat... dovezi pipăite de ingeniozitatea lor și de dibăcia lor manuală. ODOBESCU, S. II 255. – Pronunțat: -ni-o-.

INGENIOZITATE s.f. Calitatea de a fi ingenios; inventivitate; iscusință, dibăcie. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. ingéniosité].

INGENIOZITATE s. f. calitatea de a fi ingenios; inventivitate; iscusință. (< fr. ingéniosité)

INGENIOZITATE f. Spirit ingenios; inventivitate. [G.-D. ingeniozității; Sil. ni-o-] /<fr. ingéniosité

ingeniozitate f. calitatea celui ingenios.

*ingeniozitáte f. (d. ingenios; fr. ingéniosité). Calitatea de a fi ingenios: ingeniozitatea uneĭ mașinĭ.

ingeniozitate (desp. -ni-o-) s. f., g.-d. art. ingeniozității; (procedee) pl. ingeniozități

ingeniozitate (-ni-o-) s. f., g.-d. art. ingeniozității; (procedee) pl. ingeniozități

ingeniozitate s. f. (sil. -ni-o-), g.-d. art. ingeniozității, pl. ingeniozități

INGENIOZITATE s. 1. v. îndemânare. 2. inventivitate, iscusință, subtilitate. (~ unui procedeu.)

INGENIOZITATE s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mînuirea...) 2. inventivitate, iscusință, subtilitate. (~ unui procedeu.)