injustiție sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 256 / Pl: ~ii / E: fr injustice] 1 Nedreptate. 2-3 (Fapt sau) afirmație injustă.

INJUSTIȚIE s. f. (Rar) Nedreptate. În «Păcat» Caragiale insistă pe larg asupra injustiției justiției, cînd e vorba de țărani, făcînd o critică socială amară. IBRĂILEANU, SP. CR. 256.

INJUSTIȚIE s.f. Nedreptate. [Cf. fr. injustice, lat. iniustitia].

INJUSTIȚIE s. f. nedreptate. (< fr. injustice, lat. iniustitia)

INJUSTIȚIE ~i f. 1) rar v. INJUSTEȚE. 2) Act sau decizie care contravine justiției, adevărului. /<fr. injustice, lat. injustitia

injustiție f. nedreptate.

*injustíție f. (lat. in-justitia). Lipsă de justiție, nedreptate. Faptă nedreaptă.

injustiție (desp. -ți-e) s. f., art. injustiția (desp. -ți-a), g.-d. art. injustiției; pl. injustiții, art. injustițiile (desp. -ți-i-)

injustiție (-ți-e) s. f., art. injustiția (-ți-a), g.-d. art. injustiției; pl. injustiții, art. injustițiile (-ți-i-)

injustiție s. f. (sil. -ți-e), art. injustiția (sil.-ți-a), g.-d. art. injustiției; pl. injustiții, art. injustițiile (sil. -ți-i-)

INJUSTIȚIE s. v. nedreptate.

INJUSTIȚIE s. inechitate, nedreptate, neechitate, nejustiție, (înv. și pop.) strîmbătate, (înv. și reg.) strîmb, (turcism înv.) zulum. (A comis o ~.)

Injustiție ≠ justiție