opțiuni
  • info

13 definiții pentru inofensiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INOFENSIV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

INOFENSIV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.

inofensiv, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 135 / Pl: ~i, ~e / E: fr inoffensif, it inoffensivo] Care nu face rău Si: nevătămător.

INOFENSIV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău, nevătămător; care nu supără pe nimeni, care nu poate supăra. Glumă inofensivă. ▭ Vizitatorii ceilalți ai stațiunii treceau cu respect mai pe departe, ca să nu tulbure pe acei oameni ciudați, dar, în definitiv, inofensivi și cumsecade. SADOVEANU, V. F. 12. Îl cîntărise pe Radu Comșa de la primele cuvinte și înțelesese că era inofensiv. C. PETRESCU, Î. II 135.

INOFENSIV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif].

INOFENSIV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif)

INOFENSIV ~ă (~i, ~e) Care nu produce nimănui nici un rău; fără consecințe; anodin. /<fr. inoffensif

inofensiv a. incapabil de a vătăma.

*inofensív, -ă adj. (d. ofensiv; fr. inoffensif). Care nu vatamă, nu produce răŭ saŭ durere: mulțĭ șerpĭ îs inofensivĭ, remediŭ inofensiv. Adv. În mod inofensiv: acest remediŭ lucrează inofensiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inofensiv (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inofensivi; f. inofensivă, pl. inofensive corectat(ă)

!inofensiv (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inofensivi; f. inofensivă, pl. inofensive

inofensiv adj. m. (sil. mf. in-) ofensiv

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INOFENSIV adj. v. nevătămător.

INOFENSIV adj. nevătămător.

Intrare: inofensiv
inofensiv adjectiv
  • silabație: i-no-, in-o- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inofensiv
  • inofensivul
  • inofensivu‑
  • inofensivă
  • inofensiva
plural
  • inofensivi
  • inofensivii
  • inofensive
  • inofensivele
genitiv-dativ singular
  • inofensiv
  • inofensivului
  • inofensive
  • inofensivei
plural
  • inofensivi
  • inofensivilor
  • inofensive
  • inofensivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inofensiv, inofensivăadjectiv

  • 1. Care nu face rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: anodin neofensiv nevătămător
    • format_quote Glumă inofensivă. DLRLC
    • format_quote Vizitatorii ceilalți ai stațiunii treceau cu respect mai pe departe, ca să nu tulbure pe acei oameni ciudați, dar, în definitiv, inofensivi și cumsecade. SADOVEANU, V. F. 12. DLRLC
    • format_quote Îl cîntărise pe Radu Comșa de la primele cuvinte și înțelesese că era inofensiv. C. PETRESCU, Î. II 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.