INSECTIFUG, -Ă, insectifugi, -ge, adj., s. n. 1. Adj. Care îndepărtează insectele. 2. S. n. Substanță care, prin miros, gust, culoare sau altă proprietate, îndepărtează insectele dăunătoare. – Din fr. insectifuge.

insectifug, ~ă sn, a [At: LTR² / V: ~tof~ / Pl: ~ugi, ~uge / E: fr insectifuge] 1-2 (Substanță chimică) producătoare, prin miros, gust, culoare sau alte proprietăți, a îndepărtării insectelor dăunătoare.

INSECTIFUG, -Ă, insectifugi, -ge, adj., s. n. 1. Adj. Care îndepărtează, care gonește insectele. 2. S. n. Substanță chimică care, prin mirosul, gustul, culoarea sau altă proprietate a ei, îndepărtează insectele dăunătoare. – Din fr. insectifuge.

INSECTIFUG, -Ă, insectifugi, -e, adj. (Și substantivat) Care îndepărtează insectele prin miros, prin gust sau prin culoare.

INSECTIFUG, -Ă adj., s.n. (Substanță) care îndepărtează insectele datorită mirosului, gustului sau culorii sale. [< fr. insectifuge, cf. lat. insectum – insectă, fugare – a fugări].

INSECTIFUG, -Ă adj., s. n. (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare. (< fr. insectifuge)

INSECTIFUG ~gă (~gi, ~ge) și substantival Care prin proprietățile sale alungă insectele. /<fr. insectifuge

insectofug, ~ă sn, a vz insectifug

insectifug² s. n., pl. insectifuge

insectifug² s. n., pl. insectifuge

insectifug s. n., pl. insectifuge

INSECTI- „insectă”. ◊ L. insectum „insectă” > fr. insecti-, engl. id., germ. insecti- > rom. insecti-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge insectele; ~fer (v. -fer), adj., purtător de insecte; ~form (v. -form), adj., cu aspect de insectă; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare; ~vore (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu insecte. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere mici, cu dinții ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele.