15 definiții pentru insucces

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSUCCES, insuccese, s. n. Lipsă de succes; nereușită, înfrângere, eșec. – Din fr. insuccès.

INSUCCES, insuccese, s. n. Lipsă de succes; nereușită, înfrângere, eșec. – Din fr. insuccès.

insucces sn [At: ODOBESCU, S. II, 497 / Pl: ~e / E: fr insuccès, it insuccesso] Lipsă de succes Si: eșec, nereușită.

INSUCCES, insuccese, s. n. Eșec, nereușită, neizbîndă. Cînd vede insuccesul știrilor ei, nu mai știe ce să facă. CAMIL PETRESCU, T. II 65. Desperat de necurmatele sale insuccese, începu cu mînie a stoarce din țeară mai mult decît ea putea să dea. ODOBESCU, S. II 497.

INSUCCES s.n. Lipsă de succes; nereușită, eșec, înfrîngere. [Cf. fr. insuccès].

INSUCCES s. n. nereușită, eșec. (< fr. insuccés)

INSUCCES ~e n. Lipsă de succes; nerealizare a unei acțiuni; nereușită; eșec. [Sil. -suc-ces] /<fr. insucces

* nesuccés orĭ insuccés n., pl. e (după fr. insucès). Nereușită, fiasco, chix.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

insucces s. n., pl. insuccese

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INSUCCES s. 1. v. eșec. 2. v. cădere.

INSUCCES s. 1. eșec, nereușită, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, eșec, nereușită, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ al unui spectacol.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INSUCCES. Subst. Insucces, nereușită, chix (fam.), fiasco (livr.), eșec, înfrîngere, neîmplinire, neizbîndă, ratare. Nenoroc, ghinion, ghină (rar), neșansă, ceas rău; impas, punct mort, criză; nenorocire, catastrofă, dezastru. Înfrîngere, doborîre, răpunere (pop.); ruinare, ruină (fig.), faliment, crah, bancrută, insolvabilitate. Greșeală, eroare, greș (înv. și reg.), pas greșit, poticnire, poticneală. Decădere, declin, apus (fig.), asfințit (fig.), decadență, prăbușire, marasm (livr.), regres, regresiune (înv.). Discreditare, discredit (rar), compromitere. Corigență; repetenție. Om fără noroc, ghinionist, păgubaș, falit, ratat, bancrutar (rar), mofluz (înv.), mofluzit (înv.). Corigent; repetent. Adj. Nenorocos, cu ghinion, ghinionist, păgubaș. Falimentar (fig.); ruinat (fig.), insolvabil; ratat. Nereușit, neizbutit; abraș. Bătut, învins, înfrînt, doborît. Compromis, pătat (fig.). Căzut în dizgrație. Corigent; repetent. Vb. A eșua, a suferi un eșec, a fi învins, a suferi o înfrîngere, a nu izbuti, a ieși abraș, nu i s-au prins colacii, a nu avea noroc (baftă), a avea ghinion, a nu reuși, a ajunge rău, a nu se alege cîștigul din pagubă, a rata, a greși, a greși ținta, a nu nimeri ținta, a da (a face) greș, a nu nimeri, a nu avea succes, a o pune de mămăligă, a călca cu stîngul, a da chix (fam.), a o face fiartă, a fluiera a pagubă, a suferi un fiasco, a rămîne de căruță, a o băga pe mînecă, a rămîne cu buzele umflate, a mînca o ceapă degerată; a da faliment, a mofluzi (înv.), a ieși mofluz; a da cu bîta în baltă, a da în bară (arg.), a scoate boii din jug fără coarne. A se poticni (fig.), a cădea, a se prăbuși, a naufragia (fig.), a frînge carul, a capota (fig.), a capitula; a ajunge la impas, a se lăsa de căruță, a ajunge la un punct mort, a i se închide (cuiva) calea în codru, a se îneca ca țiganul la mal; a decădea, a fi în declin, a asfinți (fig.), a se duce pe copcă, a-i fugi pămîntul de sub picioare, a aluneca pe o pantă; a-i apune (cuiva) steaua; a se discredita, a se compromite; a cădea în dizgrație. A pierde partida, a pierde bătălia, a pierde trenul (fig.), a se șterge (a se linge, a se spăla) pe buze, a rămîne cu coada între picioare, a se alege cu oale și ulcele sparte. A cădea (a pica) la examen, a rămîne corigent, a rămîne repetent. Adv. Fără succes, fără nici o șansă; cu ghinion, fără noroc. V. desperare, dezastru, discreditare, eroare, imposibilitate, întîmplare, necaz, neplăcere, pagubă.

Intrare: insucces
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insucces
  • insuccesul
  • insuccesu‑
plural
  • insuccese
  • insuccesele
genitiv-dativ singular
  • insucces
  • insuccesului
plural
  • insuccese
  • insucceselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insucces, insuccesesubstantiv neutru

  • 1. Lipsă de succes. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cînd vede insuccesul știrilor ei, nu mai știe ce să facă. CAMIL PETRESCU, T. II 65. DLRLC
    • format_quote Desperat de necurmatele sale insuccese, începu cu mînie a stoarce din țeară mai mult decît ea putea să dea. ODOBESCU, S. II 497. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.