14 definiții pentru integru
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INTEGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.
INTEGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Alex
- acțiuni
integru, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 154 / Pl: ~ri, ~re / E: fr intègre] Cinstit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEGRU, -Ă, integri, -e, adj. (Despre oameni) Cinstit, onest, incoruptibil. Om integru. Caracter integru. ▭ El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTEGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INTEGRU ~ă (~i, ~e) Care este corect și de bună credință; onest; cinstit. [Sil. -te-gru] /<fr. intégre, lat. integer, ~igris
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
integru (desp. -te-gru) adj. m., pl. integri; f. integră, pl. integre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
integru (-te-gru) adj. m., pl. integri; f. integră, pl. integre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
integru adj. m. (sil. -gru), pl. integri; f. sg. integră, pl. integre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INTEGRU adj. v. cinstit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INTEGRU adj. cinstit, corect, incoruptibil, leal, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Integru ≠ pervers, pervertit, necinstit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: in-te-gru
| adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
integru, integrăadjectiv
- 1. Cinstit, corect, cumpătat, incoruptibil, onest, virtuos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Om integru. Caracter integru. DLRLC
- El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. DLRLC
-
etimologie:
- intègre DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.