21 de definiții pentru interes

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERES, interese, s. n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. ◊ Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale. 3. Dobândă. ◊ (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Ceea ce atrage, trezește atenția; atracție. [Pl. și: (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.

interes sn [At: (a. 1779) BUL. COM. IST. V, 270 / V: en~ / Pl: ~e și ~uri / E: fr intérêt] 1 Preocupare de a obține un avantaj, un succes, un profit. 2 Efort depus pentru atingerea anumitor scopuri. 3 Avantaj (2). 4 Succes. 5 Profit. 6 (Îlaj) De ~ general (sau public) De importanță socială. 7 (Lpl; îe) A-și face ~ele A fi preocupat numai de rezolvarea problemelor personale. 8 (Îe) A fi în ~ul cuiva A fi spre binele cuiva. 9 (Îe) A fi de mare ~ A fi de mare folos sau importanță. 10 (Îs) ~ economic Categorie a materialismului istoric, care desemnează interesul (1) drept stimul fundamental al activității umane. 11 (Rar) Dobândă. 12 (Jur; îs) Daune ~e Despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 13 (Psh) Orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, din dorința de a le cunoaște sau înțelege. 14 Înțelegere sau simpatie față de cineva sau ceva. Si: grijă, solicitudine. 15 (Înv; îe) A purta cuiva ~ A avea grijă de cineva. 16 (Îae) A se interesa de cineva. 17 Plăcere provocată de ceva care atrage atenția sau stârnește curiozitatea Si: atracție. 18 (Îlv) A-și da ~ul A se preocupa.

INTERES, interese, s. n. 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. ◊ Expr. A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobândă. ◊ (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție. [Pl. și; (rar) interesuri] – Din it. interesse, rus. interes, germ. Interesse.

INTERES, interese, s. n. 1. Preocuparea de a obține un succes, un avantaj; rîvna de a satisface anumite nevoi, acțiunea de a acoperi unele trebuințe. Romanii trec Dunărea și atacă pe daci și din interese economice. IST. R.P.R. 36. Avea treburi și interese și peste Dunăre. GALACTION, O. I 111. Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, M. 32. ♦ Avantaj, folos, profit. El urmărește un interes cu dumneavoastră. SADOVEANU, P. M. 33. Pentru celelalte interese nu-ți prea bați capul. NEGRUZZI, S. I 63. (Expr.) Interesul poartă fesul v. fes. ◊ (Uneori în construcție cu verbul «a avea») N-avea nici un interes să-și sporească vîrsta cu doi ani. SADOVEANU, E. 92. ◊ Loc. prep. În interesul cuiva = spre folosul, spre binele cuiva. Reforma bănească se face în interesul întăririi alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare. HOT. R. B. 19. A venit în București în interesul unui... client. C. PETRESCU, Î. II 214. ◊ Loc. adj. De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. Societatea este de interes public, este în serviciul populației, și mersul ei nu trebuie să fie perturbat. PAS, Z. IV 175. A-și face interesele = a-și vedea de treburile proprii, a fi preocupat numai de foloasele lui personale. Ce interes am? = pentru ce să... ◊ (Jur.; în expr.) Daune interese = sumă de bani cuvenită pentru repararea unui prejudiciu. 2. Dorință de a cunoaște și a înțelege pe cineva sau ceva; înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva. Interesul și dragostea pentru țările de democrație populară sînt comune tuturor oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2121. Totdeauna în atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvălui. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Se uita... cu interes ori așa numai la un portret. EMINESCU, N. 37. ◊ Expr. A purta cuiva interes = a avea grijă, a se interesa de cineva. 3. Calitatea de a deștepta atenția prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție. Povestire plină de interes.Pl. și: (învechit) interesuri (RUSSO, O. 57).

INTERES s.n. 1. Preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, cîștig. ◊ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activității umane. 2. Dobîndă. ◊ Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. Simpatie, înclinare față de cineva. 5. Plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stîrnește curiozitatea etc.; atracție. [Pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – interesează, privește].

INTERES s. n. 1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ◊ ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. 2. dobândă. ♦ daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. simpatie, înclinare față de cineva. 5. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție. (< it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

INTERES ~e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ◊ De ~ general (sau public) de importanță socială. 2) Preocupare de a obține un avantaj personal, ceva necesar. ◊ A-și face ~ele a-și rezolva chestiunile personale. ~ul poartă fesul interesul personal servește drept stimulent pentru efectuarea unor acțiuni. 3) Manifestare a unei atenții (favorabile) față de cineva sau ceva. /<it. interesse, germ. Interesse

interes n. 1. ceea ce importă cuiva, ce-i procură un folos: fiecare caută interesul său; 2. sentiment egoist, poftă de câștig: e condus de interes; 3. sentiment de simpatie: copil demn de interes; 4. atențiune inspirată de curiozitate: lectură plină de interes; 5. dobândă bănească; 6. parte de beneficiu dintr’o operațiune comercială sau industrială.

*interés n., pl. urĭ (vechĭ) și e (rus. interés, germ. it. interesse, d. lat. interesse, a fi între, a interesa; inter-est, pers. III sing. a prezentuluĭ indicativuluĭ d. interesse). Ceĭa ce e în legătură cu folosu cuĭva: interesu mă face să muncesc. Dobîndă, folos tras din baniĭ împrumutațĭ altuĭa: interes de 4% pe an. Drept eventual la beneficiŭ: a avea interese într’o întreprindere. Fig. Dorință de a vedea pe cineva fericit, simpatie, solicitudine: copil demn de interes. Calitatea de a atrage atențiunea, de a plăcea pin valoare: carte plină de interes. Interes simplu, dobîndă simplă, adăugată capitaluluĭ. Interes compus, dobîndă la dobîndă, anatocizm. Prov. Fam. Interesu poartă fesu, interesu (egoizmu) mișcă lumea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERES s. 1. (la pl.) v. afacere. 2. v. grijă. 3. atenție, curiozitate, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stârnit ~ul.)

INTERES s. v. camătă, dobândă, procent.

INTERES s. 1. (la pl.) afacere, chestiune, problemă, treabă, (pop. și fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoț. (Și-a rezolvat toate ~.) 2. atenție, grijă, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, (pop.) păsare, (înv., în Ban. și Transilv.) cîștigă. (Fără nici un ~ pentru...) 3. atenție, curiozitate, luare-aminte, (înv.) perierghie, privire. (I-a stîrnit ~.)

interes s. v. CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. PROCENT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

interes (interese), s. n.1. Preocupare de a obține ceva. – 2. Avantaj, folos, cîștig, profit. – 3. Dobîndă. – 4. Înțelegere, grijă, solicitudine. – 5. Calitatea de a trezi atenție, atracție. – Mr. intires. Fr. interêt și înainte (sec. XVIII) din it. interesso, mr., cf. ngr. ἰντερέσσον, alb. nderes, bg. interes (după Gáldi, Dict., 200, rom. provine din ngr. -ντ- trebuia să dea rezultatul nd, ca în alb.). – Der. interesa, vb. (a stîrni interes; refl., a arăta interes; refl., a se informa, a cere informații), din fr. intéresser; interesător, adj. (înv., interesant); interesant, adj., din fr. intéressant; dezinteres, s. n. (lipsă de interes; abnegație); dezinteresa, vb. (a compensa, a despăgubi; refl., a manifesta lipsă de interes), din fr. désintéresser; neinteresant, adj. (lipsit de interes).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TUA RES AGITUR (lat.) e în interesul tău – Horațiu, „Epistulae”, I, 18, 84.

Nur vom Nutzen wird die Welt regiert (germ. „Lumea e condusă numai de interese”) – Schiller, Moartea lui Wallenstein (act. I, sc. 6). E răspunsul pe care contele Terzky îl dă generalului Wallenstein, cînd acesta vorbește despre credință, prietenie, omenie. Echivalentul literar al vorbei noastre populare: „Interesul poartă fesul.” LIT.

Tua res agitur (lat. „E vorba de interesul tău”) – Horațiu, Epistole (I, 18, 84). Versul întreg se referă la un pericol imediat: Nam tua res agitur, paries cum proximus ardet („Căci interesul tău este în joc, cînd arde peretele vecin”). Înseamnă deci: ceva care te privește în mod direct. Vezi: Iam proximus… LIT.

Intrare: interes
interes1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interes
  • interesul
  • interesu‑
plural
  • interese
  • interesele
genitiv-dativ singular
  • interes
  • interesului
plural
  • interese
  • intereselor
vocativ singular
plural
interes2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interes
  • interesul
  • interesu‑
plural
  • interesuri
  • interesurile
genitiv-dativ singular
  • interes
  • interesului
plural
  • interesuri
  • interesurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interes, interesesubstantiv neutru

  • 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: dezinteres
    • format_quote Romanii trec Dunărea și atacă pe daci și din interese economice. IST. R.P.R. 36. DLRLC
    • format_quote Avea treburi și interese și peste Dunăre. GALACTION, O. I 111. DLRLC
    • format_quote Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, M. 32. DLRLC
  • 2. Ceea ce este util, important, care convine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote El urmărește un interes cu dumneavoastră. SADOVEANU, P. M. 33. DLRLC
    • format_quote Pentru celelalte interese nu-ți prea bați capul. NEGRUZZI, S. I 63. DLRLC
    • format_quote N-avea nici un interes să-și sporească vîrsta cu doi ani. SADOVEANU, E. 92. DLRLC
    • 2.1. Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activității umane. DN
    • chat_bubble Interesul poartă fesul (?). DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În interesul cuiva = spre folosul, spre binele cuiva. DLRLC
      • format_quote Reforma bănească se face în interesul întăririi alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare. HOT. R. B. 19. DLRLC
      • format_quote A venit în București în interesul unui... client. C. PETRESCU, Î. II 214. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Societatea este de interes public, este în serviciul populației, și mersul ei nu trebuie să fie perturbat. PAS, Z. IV 175. DLRLC
    • chat_bubble A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale. DEX '09
    • chat_bubble Ce interes am? = pentru ce să... DLRLC
  • 3. Camătă, dobândă, procent. DEX '09 DEX '98 DN
    • 3.1. științe juridice Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Interesul și dragostea pentru țările de democrație populară sînt comune tuturor oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2121. DLRLC
    • format_quote Totdeauna în atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvălui. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
    • format_quote Se uita... cu interes ori așa numai la un portret. EMINESCU, N. 37. DLRLC
    • chat_bubble A purta cuiva interes = a avea grijă, a se interesa de cineva. DLRLC
  • 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DN
  • 6. Ceea ce atrage, trezește atenția. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: atracție
    • format_quote Povestire plină de interes. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.