3 definiții pentru interlocutiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
interlocutiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr interlocutif] (Rar) Interlocutoriu.
INTERLOCUTIV, -Ă adj. (Rar) Interlocutoriu. [Cf. fr. intérlocutif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERLOCUTIV, -Ă adj. interlocutoriu. (< fr. interlocutif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: interlocutiv
interlocutiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
interlocutiv, interlocutivăadjectiv
- 1. Interlocutoriu. DNsinonime: interlocutoriu
etimologie:
- intérlocutif DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.