interludiu sn [At: DA ms / Pl: ~ii / E: it interludio, fr interlude] 1 (Muz) Bucată muzicală scurtă, care face legătura între două momente mai importante ale operei. 2 (Pex) Piesă muzicală care leagă între ele două momente ale unei lucrări dramatice. 3 (Pgn; liv) Moment de liniște între două evenimente importante sau dramatice.

INTERLUDIU, interludii, s. n. Mică piesă muzicală care leagă părțile unei opere muzicale sau două momente ale unei opere dramatice.

INTERLUDIU s.n. Mică bucată muzicală așezată între două părți mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesă de legătură între două momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio].

INTERLUDIU s. n. 1. episod sau mică piesă muzicală între două secțiuni ale unei lucrări vocale mai ample. ◊ parte a fugii între două expoziții succesive ale subiectului. 2. divertisment dramatic, muzical sau filmat între două părți ale unui spectacol, între două emisiuni televizate; intermediu (2). 3. (fig.) timp intermediar, pauză. (< it. interludio, fr. interlude)

INTERLUDIU ~i n. 1) Piesă muzicală scurtă, executată între două piese mai mari (făcând legătura între ele). 2) Episod muzical care face legătura între două momente ale unei opere dramatice. 3) Mic intermediu în cadrul unui program. [Sil. -diu] /<fr. interludio

interludiu [diu pron. dĭu] s. n., art. interludiul; pl. interludii, art. interludiile (desp. -di-i-)

interludiu [diu pron. dĭu] s. n., art. interludiul; pl. interludii, art. interludiile (-di-i-)

interludiu s. n. [-diu pron. -diu], art. interludiul; pl. interludii, art. interludiile (sil. -di-i-)

INTERLUDIU s. (MUZ.) divertisment, intermediu.

interludiu (< lat. inter „între” și ludus „joc”) 1. Denumire dată în general unui fragment muzical instrumental plasat între părțile unei lucrări vocale, de obicei mai ample (Ex.: i. din opera Pélleas și Mélisande de Debussy). Sin.: intermezzo (2). 2. În muzica religioasă, începând cu sec. 17, i. consta din mici improvizații* la orgă, care legau strofele unui coral*, imn (1) sau psalm*. Ele pot utiliza un material muzical înrudit cu cel al părților între care fac legătura, sau un material independent. 3. În construcția fugii*, i. (germ. Zwischenspiel) are rolul de a dezvolta materialul motivic inițial și de a face legătura între expunerile temei în diferitele tonalități (2) ale fugii. Prezent încă din expoziția* fugii ca element de legătură, i. ocupă un loc important în parte de dezvoltare (3) a acesteia, bazată pe succesiunea alternativ contrastantă de expuneri ale temei și de i., în invențiune*, i. îndeplinește, ca și în fugă, rolul de parte de legătură și în același timp de dezvoltare a materialului tematic. Sin.: divertisment (4), episod.