INTRARE, intrări, s. f. 1. Acțiunea de a intra și rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviințare (de a intra²); intrat. ♦ Partea de la început a unei localități, a unei suprafețe circumscrise etc. 2. Momentul intervenției unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale. 3. Stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură. 4. (Cont.) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi; încasare. 5. Înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție. 6. (Electron.) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input (1). 7. (Inform.) Ansamblul influențelor, informațiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input (2). [Var.: (pop.) întrare s. f.] – V. intra².

intrare sf [At: PSALT. 269/32 / V: (îvr) în~ / Pl: ~rări / E: intra] 1 (Îoc ieșire) Trecere din afară înăuntru. 2 Trecere dintr-un loc deschis într-un loc închis Si: intrat¹ (1). 3 Permisiune de a intra. 4 Drept de a intra Si: acces. 5 (Fig; înv) Apropiere de cineva Si: închinare. 6 Începere a frecventării unei societăți. 7 (Îls) ~ în spital Internare (1). 8 (înv; îoc sfârșit) Introducere. 9 (îvp) Determinare a unui obiect să intre în ceva Si: băgare. 10 Asociere cu cineva în scopul săvârșirii unei fapte reprobabile. 11 (Fig) Îmbrățișare a unei profesii. 12 Amestecare într-o afacere. 13 Implicare a cuiva în ceva. 14 (Îs) ~ în serviciu Angajare într-un post. 15 (Îas) Începere a efectuării unei gărzi într-un spital sau într-o unitate militară. 16 (Jur; îs) ~ în vigoare Punere în aplicare a unei legi, a unui regulament etc. 17 (Îs) ~ în război (sau în luptă) Începere a ostilităților sau a participării la un război. 18 Mizare la jocurile de noroc. 19 Aderare la o organizație, la o asociație. 20 Înfigere în ceva a unui obiect ascuțit. 21 Pătrundere a unor idei într-o colectivitate. 22 Strecurare a ceva într-un spațiu închis. 23 (Îs) ~ în posesie Obținere a proprietății și a dreptului de folosință asupra unui obiect. 24 (Mat; înv) Cuprindere de un anumit număr de ori în alt număr. 25 Proporție sau cantitate în care un material este necesar pentru realizarea unui anumit produs. 26 Apartenență la ceva. 27 (Ctb) Înscriere a unei sume de bani sau a altor valori la rubrica de credit Si: încasare. 28 (Ctb) Înregistrare la sosire. 29 (Ctb; îs) Registru de ~ Registru în care se trec adresele, rapoartele, petițiile etc. înregistrate la intrare. 30 (Îs) ~ la apă Micșorare a dimensiunilor unui obiect textil în urma spălării. 31 (Muz; d. dirijor; îe) A da ~a A face un semn pentru ca o voce sau un instrument să intervină (după o pauză) în execuția bucății muzicale, printre alte instrumente sau voci. 32 (Muz; ccr) Moment al intervenției unui instrument, al unei voci, al unui grup de instrumente în execuția unei bucăți muzicale. 33 (Fin) Adunare a unor sume de bani într-un cont Si: intrat¹ (2). 34 Loc sau deschizătură pe unde se intră Cf poartă, ușă. 35 Stradă mică, înfundată la capăt Si: fundătură. 36 (Elt) Punct sau aparat prin care un semnal este introdus într-un sistem. 37 Ansamblu al influențelor și informațiilor care parvin unui sistem, organism, mecanism Si: input (3). 38 Ocupare a unui teritoriu de către o armată. 39 Promovare a unui examen de admitere. 40 Ocupare a unui loc într-o instituție de învățământ Si: intrat¹ (3).

INTRARE, intrări, s. f. 1. Acțiunea de a intra și rezultatul ei; loc (special amenajat) prin care se trece din afară înăuntru; permisiune, încuviințare (de a intra²); intrat. ♦ Partea de la început a unei localități, a unei suprafețe circumscrise etc. 2. Momentul intervenției unei voci, a unui instrument sau a unor grupuri de instrumente în desfășurarea unei acțiuni muzicale. 3. Stradă mică (înfundată la un capăt); fundătură. 4. (Cont.) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau întreprinderi; încasare. 5. Înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție. 6. (Electron.) Punct al unui sistem sau al unui aparat prin care un semnal este introdus în acestea; input (1). 7. (Inform.) Ansamblul influențelor, informațiilor care parvin unui sistem (organism, mecanism) și răspunsul unui element sau al întregului sistem la acestea; input (2). [Var.: (pop.) întrare s. f.] – V. intra.

INTRARE, intrări, s. f. I. Acțiunea de a intra și rezultatul ei. 1. Trecere din afară înăuntru, pătrundere într-un spațiu închis. Munteanca își lepădă cojocul lîngă ușa de intrare și înaintă sprintenă numai în sumăieș. SADOVEANU, B. 69. ♦ (Uneori determinat prin «triumfală», «solemnă», «oficială») Întoarcerea unui învingător, a unor armate victorioase etc., însoțită de o solemnitate. Astă intrare triumfală se pomenește... precum se pomeneau la Roma triumfele lui Cesar, August ș. cl. NEGRUZZI, S. I 43. ♦ Acces într-o instituție, într-o sală de spectacol etc. Intrarea oprită. Bilet de intrare. ◊ Intrare liberă v. liber. ♦ (Concretizat) Locul prin care se trece din afară înăuntru. Ajungem la parcul de odihnă și cultură «Maxim Gorki». Cumpărăm la intrare bilete. STANCU, U.R.S.S. 95. Din cerdacul care apăra intrarea, arendașul introduse pe Stavrat într-un vestibul mare. REBREANU, R. II 50. Cînd trecu pe lîngă ea gardianul farului de la intrare, îl întrebă dacă recunoaște vasul care se vede în larg. BART, E. 317. ◊ Fig. Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumînării. EMINESCU, O. I 136. ♦ Partea de la început a unei localități. Se afla în popas, în latura șoselii, la intrarea satului o tabără de nomazi. SADOVEANU, E. 45. 2. Admitere, primire. Nu se mai află nici o deosebire la intrarea în școli... pentru copiii poporului. SADOVEANU, E. 26. 3. (În expr.) Intrare în vigoare = punere în aplicare. 4. (Contabilitate) Valoare care se înregistrează în patrimoniul unei instituții sau al unei întreprinderi. V. încasare. 5. Înregistrare a adreselor, cererilor etc. sosite la o instituție. ◊ Registru de intrare = registru în care se înregistrează adresele, rapoartele, petițiile etc. primite de o instituție. 6. (Muz.; mai ales în expr. a da intrarea) Începerea executării unei părți dintr-o bucată muzicală de către un instrument sau un grup de instrumente. II. (Concretizat) Stradelă mică; fundătură, fundac. – Variantă: (regional) întrare s. f.

INTRARE ~ări f. 1) Loc special pe unde se intră (într-o clădire, localitate etc.). 2) Parte de la început a unei activități. 3) Dată a înregistrării hârtiilor oficiale venite de undeva la o instituție, întreprindere etc. 4) cont. Valoare care se înregistrează la venitul unei întreprinderi sau instituții. 5) Moment de intervenție a unui instrument, a unui grup de instrumente sau a unei voci pe parcursul executării unei bucăți muzicale. [G.-D. intrării] /v. a intra

intrare f. 1. acțiunea de a intra: intrare în funcțiune; 2. Intrarea în biserică (a Maicii Domnului), sărbătoare ce cade la 21 Noemvrie; 3. locul pe unde se intră: poarta intrării; 4. dreptul de a intra undeva: are intrare liberă la teatru.

intráre f. Acțiunea de a intra: intrarea în această sală e oprită. Acțiunea de a intra triunfal: intrarea unuĭ învingător într’un oraș. Locu pe unde se intră: l-am întîlnit la intrarea teatruluĭ. Vestibul, tindă: a-țĭ lăsa galoșiĭ la intrare. Stradă mică spre o grădină (ca spre Cișmigiŭ, în București). Dreptu de a intra, de a asista: a avea intrarea liberă la teatru. Primele mîncărĭ servite la prînz și considerate ca început al prînzuluĭ (fr. entrée). Fig. Debut, introducere: acest artist șĭ-a făcut o intrare strălucită în lume. Intrarea în biserică (a Maĭciĭ Domnuluĭ), o sărbătoare ortodoxă la 21 Novembre (Ovidenia). – În nord întrare.

întrare sf vz intrare

întráre, V. intrare.

intrare s. f., g.-d. art. intrării; pl. intrări; (arteră urbană) abr. intr.

intrare s. f., g.-d. art. intrării; pl. intrări

intrare s. f., g.-d. art. intrării; pl. intrări

INTRARE s. 1. venire. (După ~ lui în casă.) 2. (BIS.; n. pr.) Intrarea în biserică = (pop.) vovedenie. 3. v. băgare. 4. acces. (Pe unde e ~ în uzină?) 5. (concr.) ușă. (Ne așteptau cu toții la ~.) 6. (concr.) v. alee. 7. v. pătrundere. 8. v. angajare. 9. v. aderare. 10. pătrundere, trecere. (~ cuvântului în limba literară.)

INTRARE s. 1. venire. (După ~ lui în casă.) 2. (BIS.) intrarea în biserică = (pop.) vovedenie. 3. băgare, introducere, vîrîre, vîrît. (~ lui în spărtura zidului.) 4. acces. (Pe unde e ~ în uzină?) 5. (concr.) ușă. (Ne așteptau cu toții la ~.) 6. (concr.) alee, fundătură, (reg.) fundac, (inv.) impas. 7. pătrundere, străbatere. (~ luminii prin fereastră.) 8. angajare, încadrare. (~ lui în serviciu.) 9. aderare, înscriere. (~ cuiva într-o organizație.) 10. pătrundere, trecere. (~ cuvîntului în limba literară.)

Intrare ≠ ieșire

intrare 1. Debutul unui pasaj; începutul unei partide (2), al unui instrument (ex.: intrările unui subiect* de fugă*); i. se numește, în canon (4), și semnul prin care se marchează locul (momentul) unde începe fiecare din vocile (2) imitante. 2. Indicarea în execuție a unei piese muzicale în asamblu (1, 2) (simf. coral, uneori cameral), a debutului fiecărei partide printr-un gest al dirijorului [v. Auftakt (2)].

intrare, intrări s. f. Acțiunea de a intra și rezultatul ei. ◊ Intrarea în biserică a Maicii Domnului = una dintre cele 12 mari sărbători creștine domnești, în amintirea zilei când, la vârsta de trei ani, Fecioara Maria, a fost dusă la templu de părinții ei, Ioachim și Ana, și închinată lui Dumnezeu, așa cum promiseseră înainte de naștere. Originea acestei sărbători, pe care Bis. o prăznuiește la 21 noiembrie, datează încă din sec. 8 d. Hr.; (pop.) vovidenie. – Din intra.

intrare, intrări s. f. (reed.) modul în care un minor proaspăt internat într-un institut de reeducare încearcă să se impună, mai ales prin forță, în fața colegilor de detenție.