23 de definiții pentru inventar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVENTAR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află, la un moment dat, într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.

inventar sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (înv) ~iu, ~ium, ivintal, ivin~ / Pl: ~e / E: fr inventaire, lat inventarium] 1 Registru cu statut de act, în care sunt enumerate și descrise cantitativ și valoric toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc. 2 (Pex) Totalitate a bunurilor din inventar (1). 3 (Pgn) Listă exactă, amănunțită. 4 (Pgn) Înșirare (a unor fapte, întâmplări etc.) Si: enumerare. 5 (Îs) ~ viu Totalitate a vitelor și a păsărilor dintr-o gospodărie. 6 (Îs) ~ mort Totalitate a uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând gospodăriei sau întreprinderii. 7 (Îlv) A face ~ul A inventaria (1). 8 (Jur; îs) Beneficiu de ~ Beneficiu acordat moștenitorului de a nu plăti datoriile succesiunii decât până la suma cuprinsă în inventar. 9 (Jur; îlav) Sub beneficiu de ~ Cu rezerva de a controla și verifica înainte de a admite ceva.

INVENTAR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.

INVENTAR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru cuprinzînd însemnarea tuturor obiectelor care alcătuiesc averea unei gospodării, instituții, întreprinderi etc.; p. ext. totalitatea acestor obiecte. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea și prețuirea provizorie a bunurilor, la nevoie putîndu-se cere pentru prețuire părerea unui expert. B. O. 1953, 4. Să constate dacă nimeni... n-a înstrăinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și a păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținînd unei gospodării sau întreprinderi. Inventar agricol v. agricol. Beneficiu de inventar v. beneficiu.Expr. A face inventarul (unui magazin) = a înscrie și evalua toate mărfurile dintr-un magazin. ♦ Fig. Listă exactă, analiză amănunțită. Dacă vom face astăzi inventarul substanțial și explicit al pericolelor de traducțiune, credem că astfel ne vom fi îndeplinit cu totul datoria noastră pentru viitor. ODOBESCU, S. II 362. – Variantă: (învechit) inventariu, inventarii (NEGRUZZI, S. I 10), s. n.

INVENTAR s.n. Listă, registru etc. cuprinzînd toate lucrurile care constituie averea unei gospodării, a unei instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire, cf. lat. inventarium].

INVENTAR s. n. 1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. (< fr. inventaire, lat. inventarium)

INVENTAR ~e n. Document în care sunt trecute și evaluate, sub aspect cantitativ și valoric, toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoană fizică sau juridică. ◊ ~ gospodăresc totalitate a valorilor materiale aflate în gospodăria unei întreprinderi, a unei instituții sau a unei organizații. /<fr. inventaire, lat. inventarium

inventar n. 1. descriere amănunțită a averii sau a titlurilor unei persoane și în genere a tuturor obiectelor aflătoare într’o casă; 2. evaluare scrisă a mărfurilor și a valorilor, unui comerciant. V. beneficiu.

*inventár n., pl. e, și riŭ n. (lat. inventarium, d. in-vehire, -ventum, a găsi, a descoperi). Descriere amănunțită a uneĭ averĭ (mobile, alte obĭecte, titlurĭ, hîrtiĭ ș. a.): inventariu uneĭ succesiunĭ. Evaluare scrisă a mărfurilor și altor valorĭ dintr’o prăvălie pentru constatarea cîștiguluĭ și perderiĭ: negustoru e obligat să-șĭ facă inventaru cel puțin o dată pe an. Instrumentar: inventar agricol. Beneficiŭ de inventar, facultate pe care o are un moștenitor de a nu plăti datoriile succesiuniĭ de cît pînă la concurența valoriĭ bunurilor pe care urmează să le primească. Fig. Supt beneficiŭ de inventar, cu rezerva de a verifica.

INVENTARIU s. n. v. inventar.

INVENTARIU s. n. v. inventar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inventar s. n., pl. inventare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVENTAR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei întreprinderi.)

INVENTAR s. 1. listă, (înv.) catagrafie, sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei întreprinderi.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

inventar, inventare s. n. (intl.) 1. furt. 2. arestare. 3. anchetă.

Intrare: inventar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventar
  • inventarul
  • inventaru‑
plural
  • inventare
  • inventarele
genitiv-dativ singular
  • inventar
  • inventarului
plural
  • inventare
  • inventarelor
vocativ singular
plural
inventariu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventariu
  • inventariul
  • inventariu‑
plural
  • inventarii
  • inventariile
genitiv-dativ singular
  • inventariu
  • inventariului
plural
  • inventarii
  • inventariilor
vocativ singular
plural
vintari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
inventarium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ivantar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ivintal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ivintar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inventar, inventaresubstantiv neutru

  • 1. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află, la un moment dat, într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea și prețuirea provizorie a bunurilor, la nevoie putîndu-se cere pentru prețuire părerea unui expert. B. O. 1953, 4. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Totalitatea acestor bunuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Să constate dacă nimeni... n-a înstrăinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50. DLRLC
    • 1.2. Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. DEX '09 DEX '98
    • 1.5. Beneficiu (?) de inventar. DLRLC
    • 1.6. Inventar gospodăresc = totalitate a valorilor materiale aflate în gospodăria unei întreprinderi, a unei instituții sau a unei organizații. NODEX
    • 1.7. prin generalizare Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Dacă vom face astăzi inventarul substanțial și explicit al pericolelor de traducțiune, credem că astfel ne vom fi îndeplinit cu totul datoria noastră pentru viitor. ODOBESCU, S. II 362. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A face inventarul = a înscrie și evalua toate mărfurile dintr-un magazin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: inventaria
  • 2. Totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.