inventare sf [At: PUȘCARIU, ap. DA ms / Pl: ~tări / E: inventa] 1 Născocire a ceva nou, inexistent până atunci. 2 Efectuare a unei descoperiri tehnice. 3 Găsire a ceva sau a cuiva la repezeală, pentru anumite ocazii. 4 Prezentare drept reale a unor lucruri imaginare. 5 (Pex) Mințire. 6 (Ccr) Invenție (1).

INVENTARE s. f. Acțiunea de a inventa. În treizeci de ani, Puterea Sovietică a adunat aici peste 20 milioane de volume și broșuri, tipărite de-a lungul sutelor de ani de la inventarea tiparului și pînă astăzi. STANCU, U.R.S.S. 28.

INVENTARE s.f. Acțiunea de a inventa. [< inventa].

inventare s. f., g.-d. art. inventării; pl. inventări

inventare s. f., g.-d. art. inventării; pl. inventări

inventare s. f., g.-d. art. inventării; pl. inventări

INVENTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. v. scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.)

INVENTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, născocire, plănuire, plăsmuire, proiectare, realizare, scornire, (înv. și pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. născocire, plăsmuire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.)