7 definiții pentru inventariat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inventariat1 sn [At: DA ms / P: ~ri-at / Pl: (rar) ~uri / E: inventaria] 1-3 Inventariere (1-3).

inventariat2, ~ă a [At: DA ms / P: ~ri-at / Pl: ~ați, ~e / E: inventaria] 1-3 Care este trecut în inventar (1-2, 5) Si: (iuz) inventariat (1-3).

INVENTARIA, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

INVENTARIA vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluînd obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].

A INVENTARIA ~ez tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inventaria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariez, 3 sg. și pl. inventariază, 1 pl. inventariem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventarieze; ger. inventariind (sil. -ri-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVENTARIA vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

Intrare: inventariat
inventariat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inventariat
  • inventariatul
  • inventariatu‑
  • inventaria
  • inventariata
plural
  • inventariați
  • inventariații
  • inventariate
  • inventariatele
genitiv-dativ singular
  • inventariat
  • inventariatului
  • inventariate
  • inventariatei
plural
  • inventariați
  • inventariaților
  • inventariate
  • inventariatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inventaria, inventariezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.