invers, ~ă [At: EMINESCU, N. 84 / A și: invers / Pl: ~rși, ~e / E: fr inverse, lat inversus] 1-2 a, av (Care este) opus direcției inițiale. 3-4 a, av (Care se face) de la sfârșit către început. 5-6 a, av Întors pe dos. 7-8 a (Mat; îs) (Cantități sau) numere ~e (Cantități sau) numere al căror produs este egal cu unitatea. 9 av (Mat; îs) Raport ~ proporțional Raport între două mărimi, cantități, valori care depind una de alta în așa fel încât, dacă una crește de un număr de ori, cealată scade de același număr de ori. 10 av (Mat; îs) Mărimi (sau valori) ~ proporționale Mărimi (sau numere) care se află în raport invers (8) proporțional. 11 a (Chm; îs) Reacție ~ă Reacție ce se desfășoară în sens contrar reacției directe.

INVERS, -Ă, inverși, -se, adj. Care se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești; făcut pe dos, de-a-ndaratele, de-a-ndoaselea. Direcție inversă. Reacție inversă. ◊ (Mat.) Raport invers (sau, adverbial, invers proporțional) = raport între două cantități, valori etc., dintre care una se mărește în timp ce cealaltă scade în aceeași proporție. Cantități (sau numere) inverse = cantități (sau numere) al căror produs este egal cu unitatea. Numerele 7 și 1/7 sînt numere inverse. ◊ (Adverbial) Orice rămînere în urmă a industriei frînează reproducția lărgită în agricultură... și invers, orice rămînere în urmă a agriculturii frînează reproducția lărgită a industriei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr., 12, 41.

INVERS, -Ă adj. (adesea adv.) Contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ◊ Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încît produsul lor să rămînă constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].

INVERS, -Ă adj. (și adv.) contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ♦ (mat.) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 și mărimea dată; raport ~ (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. (< fr. inverse, lat. inversus)

INVERS ~să (~și, ~se) și adverbial (despre lucruri, acțiuni etc.) Care este opus (direcției, ordinii, stării inițiale sau firești). /<fr. inverse, lat. inversus

invers a. care e în sens opus altuia. ║ n. contrarul.

*invérs, -ă adj. (lat. inversus, part. d. in-vértere, a învîrti, a suci. V. vers). Pe dos, în sens contrar, răsturnat, opus: imaginile se văd în sens invers în apă, așezare inversă. S. n., pl. e și urĭ. Ceĭa ce e antiteza unuĭ lucru: lupu e inversu oiĭ. Adv. În mod invers: a te mișca invers.

invers adj. m., pl. inverși; f. inversă, pl. inverse

invers adj. m., pl. inverși; f. inversă, pl. inverse

invers adj. m., pl. inverși; f. sg. inversă, pl. inverse

invers

invers.

INVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (Lucrurile s-au petrecut tocmai ~.) 3. adv. viceversa. (Lucrurile sunt valabile și ~.)

INVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (~ venea un autocamion.)

AFERENTAȚIE INVERSĂ s. v. conexiune inversă.

INVERS, -Ă adj. (< fr. inverse, cf. lat. inversus): în sintagmele formă verbală inversă și ordine inversă (v.).

a vorbi pe invers expr. a face afirmații supărătoare, care au darul de a deranja un interlocutor.

a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzație de vomă; a vomita.

boxer cu garda inversă expr. homosexual.