IPECACUANA s. f. Plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini se folosesc în medicină ca expectorant și vomitiv (Uragoga Ipecacuanha). – Din fr. ipécacuana.

ipecacuana sf [At: LTR / Pl: ~ne / E: fr ipécacuana] 1 Plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitativ (Uragoga Ipecacuanha). 2 (Med) Pulbere care se extrage din rădăcinile ipecacuanei (1) utilizată ca expectorant și vomitiv Si: ipeca.

IPECACUANA s. f. Plantă originară din America de Sud, ale cărei rădăcini se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv (Uragoga Ipecacuanha). – Din fr. ipécacuana.

IPECACUANA s.f. Plantă exotică a cărei rădăcină se întrebuințează în medicină ca expectorant și vomitiv. [Pron. -cua-. / < fr. ipécacuana, port. ipecacuana < cuv. tupi].

IPECACUANA s. f. plantă din America de Sud, cu rădăcină folosită ca expectorant și vomitiv; ipeca. (< fr. ipécacuana)

ipecacuana f. rădăcina unui arboraș din Brazilia, care posedă proprietăți emetice.

*ipecacuánă f. pl. e (sp. ipecacuana, pg. ipecacuanha, din limba indigenilor din Brazilia). Rădăcina vomitivă a unor copăceĭ rubiaceĭ din America de Sud. – Se zice pe scurt și ipéca.

!ipecacuana (desp. -cua-) s. f., g.-d. art. ipecacuanei

ipecacuana (-cua-) s. f.

ipecacuana (sil. -cua-) s. f.