13 definiții pentru ir (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir.
IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ir sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg ír] (Pop) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc., utilizată ca medicament sau preparat cosmetic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IR, iruri, s. n. (Popular) Medicament empiric pe care îl prepară de obicei femeile de la țară din diferite grăsimi, plante etc. V. alifie. Eu am un ir bun pentru așa răni. SADOVEANU, O. VII 148. Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IR ~uri n. pop. Alifie preparată la țară din diferite grăsimi și buruieni de leac. /ung. ir
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ir n. Mold. Tr. alifie: negustor de iruri CR. [Ung. IR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ir n., pl. urĭ (ung. ir). Nord. Alifie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ir (pop.) s. n., pl. iruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ir (pop.) s. n., pl. iruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ir s. n., pl. iruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IR s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ir s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ir (iruri), s. n. – Pomadă, unguent. Mag. ir (Cihac, II, 509; Gáldi 93). În Trans. și Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
KIM IR SEN (KIM IL SUNG) (1912-1994), om politic comunist nord-coreean. Președinte al Cabinetului de Miniștri (1948-1972). Președinte (1949-1966) și secretar general al C.C. (1966-1994) al Partidului Muncii din Coreea. Președinte al R.P.D. Coreene (1972-1994). Creatorul pe baza „ideilor ciuce” a socialismului de tip coreean. A încurajat cultul personalității sale căruia i-a dat dimensiuni paroxistice.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ir, irurisubstantiv neutru
- 1. Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eu am un ir bun pentru așa răni. SADOVEANU, O. VII 148. DLRLC
- Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112. DLRLC
-
etimologie:
- ir DEX '98 DEX '09